ComenteazăStatul Michigan are jumătate din populația României și aproape 4.000 de morți de coronavirus. Detroit este centrul epidemiei, una dintre cele mai grave din Statele Unite.
Guvernatoarea Gretchen Whitmer a impus restricția “stați în casă” pe 24 martie și a prelungit-o până pe 15 mai.
La început zeci, apoi sute de oameni au protestat în fața sediului legislativului statului.
Oamenii s-au înghesuit, au strigat, s-au opus și stării de urgență și regulilor de distanțare fizică. Poliția a avut o prezență discretă.
În ultimele zile, protestele au crescut, nu neapărat în amploare, cât în acutele manifestării. Unii dintre “rebeli” au adus steagul Confederației, alții au purtat zvastici și câțiva au reușit să intre, înarmați, în Capitoliu.
Ce a făcut guvernatoarea? A spus că:
- Înțelege frustrarea celor care sunt obligați să stea acasă din cauza nevoii de a lupta cu COVID-19.
- Crede că opinia cetățenilor nu e aceeași cu a manifestanților și că, prin urmare, protestatarii nu pot avea pretenția că reprezintă întregul stat, ea având mandat să-i servească pe toți cetățenii.
- S-a mulțumit să numească “deranjantă” prezența oamenilor cu arme la ușa biroului său.
A respins ideea că redeschiderea economiei trebuie făcută pe baza politicii, protestelor, sondajelor de opinie sau a orice altceva decât cele mai recente date și expertize ale specialiștilor din sănătatea publică.
E imposibil să nu te gândești cum ar fi reacționat într-o situație cât de cât asemănătoare autoritățile de la București? În Michigan, dar și în alte state americane, protestele durează de peste o săptămână.
“În dubă cu site-ul de cultură!”
Sigur, lăsăm în sine chestiunea cu armele deoparte, căci deținerea și portul lor sunt ilegale în România în maniera în care sunt permise în SUA.
Dar, dincolo de orice, e vorba de dialog. De felul în care nemulțumirea cetățenilor este înțeleasă și acceptată drept legitimă într-o democrație.
Și dacă se prezentau cu mâinile în buzunare în fața IGSU, recitând din memorie Nichita Stănescu, protestatarii români ar fi fost umflați, “în dubă cu site-ul de cultură!”.
Nu mai vorbim de prezența în sediul Ministerului de Interne, căci atunci se dădea direct vina pe romi și pe ungurii care vor să ne fure Ardealul. Am fi avut dovada vie că e “lovitură de stat”, cum striga Guvernul PSD la 10 august.
Adevărul e că puterea politică s-a schimbat, dar fibra statului a rămas la fel de greu de convins că e acolo ca să servească cetățenii.
Președintele Iohannis are dreptate, nu au fost multe incidente de brutalitate a poliției, raportate la numărul de polițiști, jandarmi și militari de pe stradă.
Dar ce nu a recunoscut președintele e că violența a fost țintită către minorități, către comunitățile sărace, către cei care nu au glas ca să se apere sau care au o imagine proastă și, prin urmare, nu vor fi crezuți.
Targetarea ține loc de fenomen. E mai eficientă.
Așa cum, poate, vom vedea, nu au fost prea multe încredințări către firmele prietene ale achizițiilor publice, căci asta a lăsat președintele să se înțeleagă.
Numai că și la cheltuirea banului public targetarea este remarcabilă. Mai mereu apare câte un fost ofițer SRI în aceste firme.
Toate democrațiile știu că guvernele au obișnuința, probată istoric, de a diminua drepturile cetățenilor în vremuri de criză. Și, atunci, cetățenii reacționează.
Dar nu toate democrațiile au atâția bani la dispoziție încât să-i cheltuiască în rețelele sociale, ca să întrețină impresia că oricine e sceptic cu Puterea, vrea să dărâme statul. Aici, Bucureștiul e unul dintre campionii mondiali ai sponsorizării discursului urii.
La noi, bulanul de pe stradă este prelungit pe Facebook.