O ultimă zvâcnire a Guvernului demis Dăncilă, pe care președintele ales al Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, o taxează pe măsură, printr-o respingere, anunțată deja pe surse, în presa românească, întrucât procedura standard de nominalizare a comisarului european nu îndeplinește toate prevederile legale.
Guvernul Dăncilă nu mai are legitimitatea necesară pentru un
astfel de gest politic, fiind demis printr-o moțiune de cenzură, iar candidatul
nu a fost aprobat de Parlament.
Totuși, pesedistul Victor Negrescu merită o atenție specială
privind ascensiunea sa fulminantă în partid și mediul universitar.
La o analiză mai atentă, cariera lui ilustrează, mai degrabă, cum funcționează rețelele sociale și deseori netransparente de recrutare și promovare la vârf în politica românească decât rețeta meritocratică.
Negrescu nu este un tânăr pesedist ca oricare altul, ci unul
care a fost propulsat în posturi politice extrem de bine plătite sau care
implică o putere de decizie mare, într-un interval de timp condensat, fără a
putea înțelege care au fost criteriile de selecție în privința lui. De ce, de
fiecare dată, partidul l-a ales pe el și nu pe alți tineri din partid.
În anul 2014, Victor Negrescu devenea cel mai tânăr europarlamentar român, PSD oferindu-i un post eligibil când avea numai 29 de ani. A nu se înțelege că este o interpretare discriminatorie pe bază de vârstă, cunosc însă tineri cu un CV curat în PSD care nici nu ar visa la astfel de privilegii, nici măcar la un post eligibil de parlamentar. Fără o competiție internă transparentă de partid, nimeni nu înțelege care au fost criteriile în privința lui.
Ce știm public este că Negrescu nu este chiar nimeni pe
lume, iar tatăl său a avut o carieră în diplomație, ocupând, în trecut, funcția
de consul al României la Bruxelles. O fi o simplă coincidență faptul că fiului
îi este clădită, cu toate ușile politice deschise, o carieră solidă fix în
domeniul Externelor?
Aceleași nedumeriri apar și în privința postului de ministru
al afacerilor europene pe care l-a deținut în anul 2018, știut fiind faptul că
acest minister, la fel ca Justiția sau Ministerul Afacerilor Externe, este unul
strategic, care nu este oferit la întâmplare în interiorul unui partid.
Desigur, prin comparație cu profilul altor pesediști
celebri, absolvenți de școli obscure și cu un comportament politic îmbibat în
vulgaritate, Negrescu reprezintă simbolul pesedistului de stânga spălat, cu
care poți deschide uși la Bruxelles fără să te umpli de ridicol. Însă, în
același timp, tot el devine și noul simbol de privilegiat al sistemului.
Care e, în fond, definiția sistemului? Un grup de indivizi numiți, nu aleși, în poziții înalte care scapă monitorizării cetățenilor și acționează apoi ca un grup pentru promovarea intereselor deseori personale (obținerea de onoruri, funcții, sinecure etc) și nu neapărat publice. Un privilegiat este acel personaj care evită canalele obișnuite de promovare prin competiție, chiar în interiorul partidului său.
Dar ce este cel mai frapant detaliu în acest rol de răsfățat
al sistemului este ascensiunea sa bruscă, imediat după cea politică, și în
mediul universitar.
Deținând numai postul de lector universitar asociat (adică
nu obținuse un post de lector prin concurs), Victor Negrescu a fost numit, anul
acesta, și prorector în cadrul SNSPA. Încercând să lămuresc dilema împreună cu
rectorul Remus Pricopie, care, potrivit Legii Educației, este liber să își
aleagă echipa de prorectori, răspunsul pe care mi l-a oferit oficial SNSPA a
fost evaziv și neconvingător.
La întrebările mele: Ce beneficii concrete (burse pentru
studenți, burse de cercetare, parteneriate) a adus poziția de prorector a lui Victor Negrescu pentru
SNSPA? Care au fost motivele pentru care a fost numit prorector? SNSPA
mi-a comunicat scurt și sec:
Lect. univ. dr. Victor Negrescu a fost numit prorector SNSPA, în conformitate cu art. 211 din Legea educației naționale nr.1/2011 și a prevederilor Cartei SNSPA.
Nici măcar nu mi s-a comunicat care este domeniul său de
competență în această nouă calitate. Pe lângă prestigiu, prin această numire,
Negrescu a devenit angajat cu carte de muncă al SNSPA și i se oferă un salariu
lunar, nu mai este plătit cu ora, așa cum se întâmpla când preda ca lector
asociat.
Și în această situație apare legitima nedumerire de ce
Negrescu are o stea atât de norocoasă în frunte, prin comparație cu alți
profesori din SNSPA, care au obținut doctorate la universități cu prestigiu
internațional în Statele Unite sau Europa și care nici nu visează la o astfel
de avansare. În plus, faptul că el are o carieră politică asumată nu face decât
să politizeze și mai mult școala universitară de științe politice.
Deși noua Lege a Educației nu mai condiționează rectorul să își numească echipa de prorectori în funcție de gradul academic al acestora, surse din cadrul Universității București mi-au spus că în instituția lor de învățământ o astfel de numire nu ar fi fost acceptabilă. Potrivit culturii organizaționale a Universității București, condițiile pentru a fi numit prorector sunt să ai grad universitar de conferențiar sau profesor și să ai o activitate academică și administrativă recunoscute în facultatea de unde provii.
Altfel, în termeni de viață de partid, Victor Negrescu pare
a fi destul de adaptabil mediului bucureștean. Deși recunoscut drept acel
intelectual rafinat de stânga cu care Viorica Dăncilă încerca să-și spele
obrazul și să îmblânzească oficialii de la Bruxelles pe tema monitorizării
sistemului de justiție, Negrescu nu se sfiază să se fotografieze, la București,
cu un personaj controversat, Titi Sultan, un fost asistent universitar la
Academia de Poliție, trimis în judecată pentru trafic de influență.
Va fi el noul comisiar european din partea României la
Bruxelles? Cel mai probabil, nu. Ce se profilează însă ca o certitudine e că
viitorul politic al lui Victor Negrescu nu va suna deloc rău. Mai ales dacă ai
ca înger păzitor Sistemul.