În timp ce luptă împotriva dreptului la o viață decentă pentru milioane de angajați, guvernul PNL asigură profituri indecente pentru trei multinaționale

Două știri-bombă au trecut oarecum neobservate în ultima săptămână. 

Mai întâi, parlamentarii PNL au sesizat Curtea Constituțională cu privire la legea coșului de consum pentru un trai decent. Legea a fost adoptată  în toamna anului 2019, însă a fost trimisă înapoi spre reexaminare Parlamentului de către președintele Iohannis, care a invocat tot felul de motive care semănau cu ceea ce pe românește se cheamă a căuta nod în papură. Iohannis a demonstrat prin acest gest că „România normală” pe care o promovează este, de fapt, România muncii ieftine.

Șapte luni mai târziu, pe 4 iunie 2020, Parlamentul a readoptat legea, trimițând-o spre promulgare președintelui, care nu mai are dreptul să o întoarcă a doua oară legislativului. Pentru  ca legea să intre în vigoare, e necesar ca nimeni să nu sesizeze CCR. Dar iată că pe 10 iunie, un grup de parlamentari PNL a recurs și la această ultimă armă în lupta împotriva unei legi care este în interesul tuturor celor care muncesc în România.

De ce se opun cu atâta înverșunare liberalii acestei legi? Legea coșului minim de consum pentru un trai decent prevede un lucru de bun-simț –  ca politicile salariale, în special salariul minim, să fie fundamentate în baza coșului de consum pentru un trai decent.

Recomandări

România va primi litoralul ucrainean al Mării Negre și 100.000 de soldați NATO vor fi trimiși în Ucraina, susține Serviciul rus de Informații Externe: „O încercare de răzbunare”

Dincolo de cifre există oameni

În nici un caz nu obligă guvernul să fixeze salariul minim la un nivel egal cu valoarea coșului de consum (deși așa ar fi normal). Și în nici un caz legea nu susține că în procesul de stabilire a salariului minim nu trebuie să avem în vedere și indicatori economici, precum productivitatea muncii. Tot ce face legea e că readuce în centrul procesului decizional obligativitatea de a lua în calcul și alți parametri decât cei pur economici. Pur și simplu introduce în ecuație dimensiunea socială și preocuparea pentru oameni, care nu mai sunt văzuți ca un pur instrument pentru maximizarea profitului, ci ca ființe care au drepturi, printre care și dreptul la o viață decentă.

Iar un trai decent  înseamnă mai mult decât subzistența, adică atât cât să ne refacem forțele fizice pentru a putea munci în continuare. Un trai decent include și accesul la cultură, la recreere, la o mică  vacanță. Iar pentru un trai minim decent, un angajat are nevoie de 2.621 de lei, dublu față de salariul minim actual.

Recomandări

Ascensiunea lui Călin Georgescu, analizată de mai mulți experți: „Social media te convinge rapid, în câteva zile, dar fără profunzime”

Cadou de un miliard de lei, bani publici, pentru trei companii

Parlamentarii PNL consideră  că dreptul la viață decentă contravine Constituției. Ceea ce nu ar trebui sa ne mire de la un partid ai cărui membri notorii, cum e ministrul Florin Cîțu sau consilierul Bogdan Glăvan, s-au opus public în trecut creșterii salariului minim. În viziunea lor, un salariu minim contravine regulilor pieței libere.

Și aici ajungem la a doua știre care a trecut neobservată – guvernul liberal, împreună cu consilierii din camarila lui Ludovic Orban, pregătește un cadou de un miliard de lei din banii contribuabililor români pentru doar 3 companii multinaționale (Coface, Euler Hermes și Atradius). Mai exact, este vorba de o schemă de ajutor de stat, prin care Guvernul ar urma să garanteze 80% din despăgubirile pe care societățile ce asigură credite comerciale le-ar datora clienților asigurați pentru neîncasarea facturilor la timp.

Pentru cine nu știe ce înseamnă asigurarea unui credit comercial – să spunem că am o firmă care vinde lapte praf unei alte firme care produce înghețată. Firma mea agreează cu firma producătoare de înghețată ca plata pentru lapte să se facă după 60 de zile de la furnizarea produselor. În răstimpul de 60 de zile, se cheamă că firma mea a acordat un credit comercial producătorului de înghețată. Pentru că există totuși un risc ca producătorul de înghețată să nu îmi achite factura în intervalul prevăzut, firma mea are posibilitatea de a încheia o poliță de asigurare – în cazul în care firma producătoare de înghețată nu va face plata, voi fi despăgubit de către firma cu care am încheiat contractul de asigurare a creditului comercial.

Recomandări

Drumul de la Ceaușescu la Georgescu. Bonus: pericolul unui front „suveranist” care înseamnă, de facto, moartea statului român european

Piață liberă, însă doar pentru căței

Din cauza blocajului economic din ultimele luni, tot mai puține companii și-au putut onora obligațiile de plată. Astfel, companiile care aveau încheiate polițe de asigurare pentru creditele comerciale acordate s-au îndreptat către firmele de asigurări, cerând să fie despăgubite. Și ce au făcut companiile de asigurări în fața acestei situații care riscă să le diminueze profiturile? Ceea ce știu să facă foarte bine – lobby pentru ca statul, din banii noștri, să plătească 80% din valoarea polițelor de asigurare pe care le datorează către clienți. Cu alte cuvinte, rețeta clasică din timpul crizei din 2008 – privatizarea profitului, dar socializarea pierderilor. 

În timp ce luptă din greu împotriva dreptului angajaților la o viață minim decentă, PNL-iștii nu au nici o problemă să ia măsuri care  le asigură multinaționalelor profituri indecente. Piața liberă este pentru căței. Cei mari și puternici știu că nivelul profiturilor poate fi sporit prin decrete guvernamentale, pe banii celor mulți și mici. 

Urmărește-ne pe Google News