„Victoriile tactice” ale Guvernului Netanyahu – pe punctul de regionaliza războiul din Gaza

Civilii din Gaza, ca şi aerul pe care îl respirau, ostatici ai Hamas înainte de 7 octombrie, ar fi putut, când numărul morţilor atinsese 10.000, să îşi ia destinul în propriile mâini, dacă de la Ierusalim li s-ar fi oferit o alternativă. Acum sunt aproape 42.000 de morţi, iar îndârjirea palestinienilor a făcut din Hamas „o idee” (un crez, ca să o spun eu mai pe şleau), cum bine a remarcat, în urmă cu aproape trei luni, însuşi  purtătorul de cuvânt al armatei israeliene, contraamiralul Daniel Hagari.

În Executivul de extremă dreapta de la Ierusalim, premierul e un ostatic şi el – sub şantajul cu dizolvarea cabinetului, practicat de membrii coaliţiei aflate la putere, ori de câte ori Netanyahu le pare prea concesiv. Şantajul funcţionează: alegerile anticipate l-ar scoate din politică şi l-ar arunca în morişca Justiţiei pentru dosarele sale de corupţie.

Pe 2 septembrie, în editorialul din cotidianul Haaretz, analistul Alon Pinkas descria succint situaţia politico-militară, încă din titlu: „Benjamin Netanyahu, Mesia ticălos care conduce un cult al minciunii și al morții”.

După 350 de zile de „victorii tactice” în Gaza, unde nici unul dintre cele două obiective pe care le-a clamat n-a fost pus în practică, strategia militară a comandantului Netanyahu se concentrează acum pe frontul de nord, în ceea ce ministrul apărării, Yoav Gallant, numeşte „ofensivă totală”. Gallant – cât pe ce să fie demis zilele trecute, pentru că şi-a permis să califice sintagma preferată a premierului „victorie totală” asupra Hamas drept un nonsens – a trimis joi după-amiază avioane să survoleze Beirutul la joasă înălţime, în timp ce secretarul general al Hizballah, Hassan Nasrallah, îşi tinea discursul vindicativ (din buncăr, ca de obicei).  

Recomandări

Procesul lui Vlad Pascu, în pragul unei noi amânări, din cauza expertizelor medico-legale ce nu au fost finalizate

Atacul pagerelor de marţi şi, miercuri – detonarea walkie/talkie-urilor au fost acţiuni sofisticat-spectaculoase ale serviciilor secrete israeliene, menite să creeze panică în sistemul de securitate al Hizballah – lucru care s-a şi întâmplat, de vreme ce vor să-şi detoneze singuri radiourile. Braţul armat al „Partidului lui Dumnezeu” a intrat în propria capcană, temându-se de tehnologiile avansate ale Israelului, care îl monitoriza. Din iulie, comunicarea între combatanţi se făcea exclusiv prin low-tech şi ştafete. Din păcate, mii de aparate s-au detonat, în acelaşi moment, la ora 15.30, în locuri pline de civili, făcând un număr de victime colaterale încă neprecizat.

Libanezii sunt, la rândul lor, ostaticii celui mai puternic actor non-statal din zonă – Hizballah, proxy-ul militar al Iranului. Ce va însemna pentru ei „ofensiva totală” plănuită de Guvernul Netanyahu e încă greu de anticipat. Ceea ce se prefigurează pentru un observator atent e riscul iminent al regionalizării războiului din Gaza.

Toţi libanezii se tem de precedentul cumplit, războiul de 34 de zile din iulie 2006, care a făcut peste 1.100 de victime civile şi s-a soldat cu pagube uriaşe. Chiar Nasrallah declarase la un moment dat că n-ar mai repeta greşeala din 2006.

Recomandări

Nicolae Ceaușescu ar fi putut scăpa în 1989 de condamnarea la moarte, susține noul avocat al dictatorului. Procesul de genocid va fi rejudecat

Dar Hizballah nu e Hamas (camaradul său din Axa Rezistenţei condusă, antrenată şi finanţată de la Teheran). Capabilităţile militare ale acestuia sunt net superioare, iar rachetele din dotare pot lovi orice punct din Israel. Partidul lui Dumnezeu e greu de transformat, fie şi metaforic, într-o idee.

Urmărește-ne pe Google News