Decisive sunt acum, pentru destinul Orientului Mijlociu, alegerile prezidenţiale din Statele Unite. Premierul Netanyahu aşteaptă cu sufletul la gură venirea la Casa Albă a lui Donald Trump, convins că acesta va da mână liberă guvernului său de extremă dreapta, pentru a-şi pune în aplicare cel mai ambiţios obiectiv – „schimbarea la faţă” a arhitecturii de securitate în întreaga zonă. Liderul Suprem Khamenei speră să ajungă la preşedinţie pe doamna Kamala Harris – „răul cel mai mic” cu care ar putea lovi „Marele Satan”.   

Declaraţiile de campanie ale competitorilor sunt urmărite cu toată atenţia, mai ales că ambii au obiceiul de a se contrazice singuri, uneori chiar în acelaşi discurs.

Chiar dacă Trump, pentru a câştiga voturi ale musulmanilor americani,  este nevoit să-şi calce pe inimă şi să nuanţeze gingaş, ayatollahii au experienţa mandatului 2017-2021, în care acesta a retras unilateral SUA din acordul nuclear cu Iranul – parafat de Obama în 2015, semnat de cele cinci state membre ale Consiliului de Securitate al ONU plus Germania, împreună cu UE – în care a înăsprit sancţiunile economice asupra Iranului şi a ordonat asasinarea lui Qassem Suleimani, comandantul Corpului Gărzii Revoluționare, un personaj iconic care, prin proxy, a proiectat puterea ţării sale în regiune. Electoral, candidatul Republicanilor şi-a mai înmuiat tonul (după ce insistase ca Israelul să bombardeze facilităţile nucleare ale Iranului), declarând că, dacă în 2020 ar mai fi obţinut un mandat, Tehranul ar fi fost astăzi parte a… Acordurilor Abraham! Se poate anticipa că, odată întors în Biroul Oval,  imprevizibilul Trump va face o serie de demersuri previzibile, între care şi revenirea la sacţiunile petroliere (neaplicate de Administraţia Biden), creând astfel şi importatorilor chinezi o problemă deloc neglijabilă.

Vicepreşedintele Harris, netestată încă în funcţia supremă în stat, va continua probabil politica lui Biden în Orientul Mijlociu. Trecând peste declaraţia hazardată (departe de a fi singura pe care a trebuit să o amendeze ulterior) că Iranul este cel mai mare duşman al Americii, este de aşteptat ca domnia sa să recurgă la soluţiile diplomatice pregătite de predecesorul său, respectiv întoarcerea la Acordul nuclear din 2015 în schimbul ridicării sancţiunilor.

În ceea ce priveşte Israelul, nimic nou: atât Donald Trump cât şi Kamala Harris şi-au exprimat sprijinul necondiţionat faţă de acesta. Primul promiţând că va impune pacea în Gaza şi Liban, fără să precizeze (în maniera-i inconfundabilă) cum anume, cealaltă cerând cu candoare pacea. Nu trebuie uitat însă că Guvernul de la Ierusalim a fost în permanenţă nemulţumit de sprijinul militar şi diplomatic acordat de Administraţia Biden.    

În aceste condiţii, poziţionarea faţă de Iran a candidatului care va câştiga preşedinţia Statelor Unite va fi cheia ce poate deschide porţile păcii în Orientul Mijlociu sau le poate fereca favorizând atât de temutul război regional. Viitorul Orientului Mijlociu se joacă în alegerile prezidenţiale din SUA.

Urmărește-ne pe Google News