Nu intrăm acum în calcule complicate despre șansele acestui guvern de a obține votul de învestitură. Sunt atâția parlamentari care fug de perspectiva alegerilor anticipate, încât e aproape sigur că Ludovic Orban va fi premier până la alegerile legislative din 2020, alegeri care vor avea loc la termen, în luna noiembrie a anului viitor.
Atât de mult s-a discutat despre incompetența unor miniștri din
ultimele trei guverne, atât de mult s-a bătut monedă pe capacitatea intelectuală
redusă a Vioricăi Dăncilă, încât era de așteptat ca, încă din decembrie 2016,
PNL să aibă pregătită o garnitură de superspecialiști, de genii pregătite să
preia guvernarea imediat ce era înlăturat de la putere PSD.
Așa sunt, oare, membrii Cabinetului Orban?
Poate, câțiva. Premierul însuși nu intră în această categorie.
De fapt, Ludovic Orban a muncit în lumea reală maximum doi ani după 1990 și doi ani înainte de 1990. Din acești patru ani, domnul Orban a funcționat în meseria pentru care s-a pregătit, aceea de inginer, doar trei ani, din care doi ca stagiar. După aceea a devenit om politic, la diverse niveluri. De trei ani, Ludovic Orban este angajat fictiv la firma din provincie a unui amic. Amic ce ar putea fi condamnat precum Liviu Dragnea, pentru angajări fictive, dacă ar conduce o instituție de stat. Conducând doar o firmă privată, scapă și fără proces. Altfel, cariera domnului Orban este plină de funcții alese și sinecuri, venite, toate, pe filiera liberală. Prin ele însele, cum ar spune sloganul tradițional al partidului.
Vicepremier al Cabinetului Orban va fi doamna Turcan. Raluca Turcan. În guvernul celor care acuză de mai bine de trei ani influența nefastă a Rusiei în politica românească, vicepremier va fi o persoană care și-a făcut studiile la Moscova, la Institutul Pușkin, între 1996 și 1999. Remarcăm ipocrizia, nu taxăm studiile în sine.
Altceva este deranjant și în cazul doamnei Turcan: lipsa de legătură cu realitatea. A lucrat în mediul privat un singur an, pe un post- fantomă la Tofan Grup, din 1999 până în 2000, în perioada în care Tofan Grup era sponsor al PNL și al lui Theodor Stolojan. De altfel, așa a și intrat în politica mare: ca asistentă/secretară a lui Theodor Stolojan. Din 2000 nu a mai ieșit din Parlamentul României, ca să dea piept cu realitățile României. 4 ani expert parlamentar, iar apoi, din 2004 încoace, deputat.
Cu așa o conducere competentă și ancorată în realitate, să nu ne
mai mirăm, așadar, că ministru al culturii ar urma să fie un cetățean care a
condus OTV Suceava. Un cărturar și un manager, un om despre care bibliotecile
n-au auzit până acum, dar de care vor auzi, cu siguranță, de acum înainte.
Cât despre propusul ministru al finanțelor… Florin Cîțu, chiar dacă oficial nu a fost banat de BNR, a fost eliminat ușor-ușor din sistemul bancar românesc după un atac speculativ ratat la adresa leului.
Așadar, viitorul ministru al finanțelor a încercat să dărâme moneda națională, în scopul unor câștiguri rapide și nu neapărat meritate. A încercat, practic, să dea o lovitură economiei românești. Și nici n-a reușit, asta-i culmea. Atât de priceput este. Aș fi curios să văd întrevederile dintre Florin Cîțu și guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, omul care, după atacul speculativ eșuat, i-a urmărit cariera bancară până nu l-a mai angajat nici măcar o singură bancă din România.
Oare PNL a venit cu ce avea mai bun sau acestea sunt rezervele
rezervelor?
Căci dacă asta e ce avea PNL mai bun, viitorul nu sună deloc
bine. Sau, dacă sună, nu-i deschideți și nu-i răspundeți, că nu are ce să vă
spună.