Vorba e că nu ne mai facem bine

Bugetații speciali înghit mai mult buget decât culturnicii. Iar culturnicii – nici ei nu se dezic de balcanism: o lume mică, masiv laudatio în cerc. Iată o axiomă: cu cât e debaraua mai mică, cu atât se face laudatio mai vârtos!

De ce nu are cum să se vindece România de ea însăși? Iată, de pildă, cazul Ciorbă.

Avocata liderului de clan Ciorbă-Vicol este nimeni alta decât fosta șefă DIICOT, retrasă în avocatură, după ce a intrat speciala. Cvadragenară era, în caz că vă întrebați, când a ieșit la pensioară.

Iar comisiile parlamentare care supraveghează serviciile secrete au fost date și ele pe mâna unora care au în comun cu civilia cât are Ciolacu în comun cu lumea academică, bravo (Marcel Ciolacu întoarce serviciile secrete la reputația vechii Securități  | Libertatea).

Securismul a metastazat. Pădurea nici nu mai are chef să se prefacă. De ce s-ar mai obosi? Societății civile i se face acum în vară de șapte ani de când a răposat.

Visul de aur al Securistanului: să se fure pe milioane de euro, să se spargă pe lux de neam prost, dar să se facă justiție ca-n totalitarism, adică să nu se facă.

Din această dilemă, România nu poate ieși decât cu picioarele înainte. 

E posibil ca regimului strâmb instaurat în 1990 (și devenit tot mai strâmb de la an la an) să îi supraviețuiască doar Ion Iliescu.

Iohannis continuă să sfideze o țară întreagă, crezând că face totul „ca la carte”. E mai decuplat de la realitate decât era Ceaușescu înainte să urce în elicopter.

România nu este o democrație funcțională. România nu este un stat de drept. România este o caricatură, tractată și ea de vremuri înspre un capitalism sălbatic, unde legea e atât de des tocmeala (plus șpaga). 

Recomandări

Planul „machiavelic” aplicat de un mecanic auto pentru a domina o femeie. Victima: „Mă duc şi mă omor, sincer, că nu mai pot”

Brutalitatea capitalismului românesc a dat acest sistem mutilat de nedreptate pe care își închipuie votanții lui guru că îl spulberă alegând lupul deghizat în oaie.

N-o să se întâmple. România stă pe suma atâtor alegeri greșite încât alegerile electorale sunt aproape doar o glumă.

Bine măcar că, între timp, fostul climatolog-șef de la NASA a anunțat deschis îndrăgita omenire că este ceasul al 12-lea fără două minute.

Pe tot globul se sfâșie post-sapienșii pentru resurse, fiindcă, vorba Maicii Tereza, nu pot fi săturați bogații, nu săracii.

Și uite că, în sfârșit, nu ne mai rabdă nici pământul, așa cum au prorocit toate băbuțele, nu doar Baba Vanga de la bulgari.

Cum să se facă bine România când se simulează cap-coadă educația și cine ajunge să conducă fie și o gheretă decade instant în camarilă și hatâr?! 

Dacă vrei să știi ce e în capul unui popor, ascultă-i muzica, vorba anticilor. Ați mai dat ureche preferințelor contemporanilor noștri?

În România se mimează școala, se mimează funcționarea instituțiilor democratice, se mimează chiar și împărțirea puterilor în stat când și când, se mimează frumoasa idee de presă liberă. Și cum s-o face că toate sforile duc tot la pădure?!

Și ca și cum nu era de ajuns, ultimele noastre bucurii în comun sunt tot mai vechi.

Marii români sunt uneori aromâni și asta e bine, România are măcar calitatea de a fi, în sport, o țară deschisă tuturor românilor, cu condiția să fie talentați, muncitori și ambițioși.

Săptămâna aceasta, Gică Hagi, românul care a făcut cei mai mulți români fericiți, a împlinit șaizeci de ani. Au trecut treizeci și unu de la vara visului nostru american. Atât de mult, da. 

Recomandări

Cea mai dură critică a taxelor vamale anunțate de Trump: „Ziua ruinei! În materie de economie, afirmațiile lui Trump sunt o prostie totală”

Și s-a mai retras și românca Simona Halep, care a câștigat ultimul Grand Slam în urmă cu șase ani, la Wimbledon (atenție, pe vremea aceea a trecut prin nenumărate controale antidoping și era perfect curată)! 

Și ar mai trece probabil zeci și zeci de ani până când altcineva să poată călca precum ea pe iarba londoneză.

Atât că, dacă ne încredem în ultimele știri în chestiunea încălzirii globale, nu prea mai avem aceste decenii.

Avem mai mult trecut decât viitor și vorba e că nu ne mai facem bine. Noi să fim sănătoși, că dacă nu ne așteaptă sistemul medical românesc. Și acolo – altă poveste…

Foto ilustrativ: Inquam Photos / Octav Ganea

Urmărește-ne pe Google News