ComenteazăPremiera mondială a filmului ”Colectiv” a fost în septembrie, la Veneția, cel mai vechi festival de film al lumii. Acum, Veneția este pustie, iar știrile spun că pe canale au reapărut delfinii, ca în distopiile în care oamenii dispar și natura preia controlul unei planete care-și pedepsește opresorul. Pe vremuri, când eram mic, ne băteam pe ”Germenul Andromeda”, un roman SF în care lumea era amenințată de o pandemie înfricoșătoare.
În toamna lui 2019, la festival, lumea mișuna peste tot și italienii din ”Sala Grande” au aplaudat la nesfârșit, minute întregi, iar noi, ca să nu ascund nimic, eram în lacrimi.
Regizorul Alexander Nanau a luat-o de mână pe Mihaela, mama studentului Alexandru Hogea, băiatul de 19 ani mort după ce n-a fost transferat la timp după Colectiv. Alex avea inițial o stare bună, stabilă, pe care au agravat-o infecțiile, negate de autorități.
”Sunt colonizați, nu infectați”, a declarat unul dintre mogulii sănătății, care astăzi administrează criza coronavirusului.
Nu voi uita niciodată cum, în ”Sala Grande” Mihaela a ajuns lângă Narcis, tatăl lui Alex.
Familia modestă și dragă de sinăieni, ”sarea pământului” și a muntelui, a rămas, stingheră, două siluete care plîngeau cu sincope, decupate în reflectoarele insuportabil de puternice și sub uralele publicului italian. „Siamo tutti, Gazzetta dello Sport di Bucarest”, aveau să scrie ziarele din Peninsulă, patetice ca oricare dintre noi, ginta latină.
Astăzi, Italia este în lacrimi și seara premierei în România, de la ora 20:00, pe HBO a documentarului ”Colectiv” e una derulată sub alte urgențe.
Nu știm cum veți reacționa, aveți alături figurile oamenilor din sălile de cinema, din multe orașe ale țării.
Dar nu îi pot uita pe Mihaela și pe Narcis. Milioane de mame și de tați români, aici sau în lume, sunt îngrijorați pentru viața lor și a copiilor lor. Și, de fapt, miliarde de oameni simt același lucru.
Îngrijorările din filmul „Colectiv” sunt, efectiv, dincolo de orice graniță. Ele rezonează în orice oraș sau țară în care cei mai slabi și nevoiași suferă în timp ce cei bogați devin mai bogați și unde nici măcar cel mai oribil scandal nu poate trimite o populație apatică la urne.
Linia jurnaliștilor în serviciul public
Există în filmul lui Alexander Nanau, care va rămâne multă vreme pe HBO și pe HBO Go, o secvență derulată în noapte.
Pe cer trece un avion. Cerul acela e astăzi gol. În luminile albastre și roșii ale girofarurilor mașinilor de salvare și de poliție, o linie întreagă de jurnaliști, din multe redacții, rămâne acolo, fermă.
Suntem în primăvara lui 2020, un martie de pandemie. A venit o altă noapte, veștile sunt îngrijorătoare, iar jurnaliștii continuă și azi să fie în redacții, pe teren sau acasă, în fața unor tastaturi, telefoane și apeluri pierdute de care ne-am lipit inimile de reporteri.
Această linie de ziariști în slujba oamenilor, mii de ziariști care muncesc acum în toată România, nu ar putea exista fără surse, linia de oameni curajoși care au vorbit și vorbesc cu noi, medicii, contabilii din spitale, oficialii din ministere.
De aceea vă închin această aseară pe HBO, vouă, colegilor mei de profesie, medicilor, asistentelor, polițiștilor, agenților secreți nesuferiți, șoferilor și miniștrilor care sunteți acum în serviciul public.
Dar, peste toți, e seara Mihaelei, a lui Narcis Hogea și a milioanelor de oameni, ”sarea pământului”, un Pământ pe care trebuie să-l rugăm și să-l convingem să ne accepte în continuare.