Welcome from the closet

Dacă te uiți la România ca la o glumă, speri, român fiind, să fie măcar cea mai bună glumă din Univers. Băi, dacă e să se râdă de noi, măcar să se râdă în hohote, să se țină lumea cu mâinile de burtă și să spună, sughițând, că nu mai poate.

Din păcate, deși ne conduc niște comedianți, guvernarea României pare din ce în ce mai mult o glumă proastă. Ei o fac (pe ea, pe glumă, așa cum o fac și pe guvernare) și doar ei râd la ea. Ei și câțiva aplaudaci.

Ha-ha.

O parte din țara asta se ține de burtă. Dar nu de râs, ci de foame. Oricât de incredibil ar părea pentru secolul XXI, pentru o țară membră UE, deși nu se moare de foame, foamea există. Refugiați în propria lor țară, sute de mii de oameni trăiesc de pe o zi pe alta, cu amintirea zilei de ieri, când au mâncat mai bine.

Superiorii din birouri cu aer condiționat, dispenser de apă și dozator de cola râd. „Uite, frate, asistații!“. În timp ce tu te tăvălești de râs, ei stau lipiți pământului. Atât de săraci sunt.

Peste toate astea, mai vine și ministrul de finanțe, „ză fazăr end ză mazăr“ al bugetului, cum ar spune un semidoct care ne-a fost președinte interimar vreo lună, să o ardă pe glumițe proaste. Cică el, ditamai chiparosul, ar vrea să fie președintele organizației de femei a PSD.

Recomandări

Referendumul din Moldova trece la limită: dar anunță ceva profund defect

„Am şi spus şi o să spun în continuare şi nu o să îmi retrag dorinţa aceasta, de a depune dosarul atunci când se fac alegeri pentru organizaţia de femei PSD. Am să-mi depun dosarul, pentru că vreau să devin preşedintele organizaţiei. Nu ştiu cine o să candideze, dar eu o să candidez sigur!”.

Aplauze pentru Eugen Orlando Teodorovici, asistentul maternal căruia i-am încredințat banii noștri pentru a-i crește frumos și corect.

Pentru el, țara asta este o glumă. Generatoare de hăhăială continuă. Ce bine ne distrăm…

Dacă ministrul de finanțe al țării mele vrea să danseze flamenco, îmbrăcat în capoate transparente sau doar într-un body sexy și-un tutu, e OK, nu mă deranjează. Că el, grizonantul discotecilor, vrea să fie președintele femeilor din PSD, iar nu mă deranjează. Poate chiar să schimbe roșul ăla anost în crucubeu, e problema lui, nu a mea.

Problema mea e că, în timp ce ăsta se ține de glumițe tâmpe, noi nu vedem tunelul de la capătul luminii.

Dragostea nu se votează, Orlando. Dar politicienii se.

Foto: Hepta

Urmărește-ne pe Google News