Zelul neo-milițianului este ca un covrig uscat. Dai cu el de colțul mesei. Nimic. De neclintit. Neo-milițianul scrie cu atâta patos amenda pentru bătrână, încât ai impresia că se află la apogeul carierei.
Va fi decorat, avansat și probabil deja visează cum va fi invitat la televizor să povestească cum elemente infracționale, pe care le bănuie, ca aparținând chiar Statului Paralel, umblă deghizate pe străzile capitalei încurcând traficul fluent, trafic asigurat de gospodarul primar, Gabriela Firea…
„Sărut-mânuțele, stimată doamnă, am identificat cauza circulației haotice din București, ea este, am prins-o, nici să vrea, nu mai scapă, băgăm girofarul, o prindem, o culcăm la pământ … și dacă tot o să fiu decorat pentru fapta mea, deja sunt emoționat, vă zic sincer, vreau să vă spun, că am și eu un covor cu Răpirea din Serai acasă, vă trimit un selfie, doar să termin de scris amenda asta, căci mă strânge vesta antiglonț”.
Privesc stupefiat, din nou și din nou la imagini. Sunt tulburat de capacitatea de nepricepere totală a societății, a rolului pe care acest polițist trebuie să-l aibă, până la urmă de nepricepere a statutului său.
Privesc cum omul legii șade efectiv cu fundul pe busola ce ar trebui să îi arate locul său important în mijlocul cetățenilor care-l plătesc. Nici măcar nu ridică din umeri, parcă scrie amenda aia teleghidat de o forță ocultă. Își pune hotărât cascheta, ca să nu-l plouă cu vreun gând de datorie civică, de umanitate, de…
Nu mai amintim aici cazurile Alexandra, ori Galați, oricum pare că totul e de prisos. Reforma în poliție probabil va dura încă 100 de ani.
Gândul îmi fuge însă la o întâmplare cu polițiști. Polițiști!, repet. Parada de Sfântul Patrick taie New York-ul în două, într-un martie însorit. Măsuri extreme de securitate, baraje din camioane, elicopterele survolează orașul. Din când în când, parada e oprită de poliție, ca să se ofere trecătorilor posibilitatea să traverseze.
Un cărucior cu rotile rămâne în urmă, invalidul e un pic confuz din cauza benzilor colorate care îi arată încotro să se îndrepte. Practic, parada stă oprită pentru câteva fracțiuni în acest om. Doi polițiști NYPD, îl ajută, îl ghidează, glumesc cu cel invalid, își strâng cu toții mâinile. Apoi polițistul fluieră tare, și parada continuă, în aplauzele miilor de oameni de pe margini.
Mă întreb cât timp întârzia parada, cu acest caschetă al nostru, care l-ar fi sancționat pe invalidul întârziat. Cu zelul său care ne arată, după 30 de ani de democrație, la câți ani lumină suntem de civilizație.
La ce secție de votare votezi duminică și cum poți vota dacă nu ești în localitatea de domiciliu pe 24 noiembrie la alegerile prezidențiale!