Democrația își dă și ea corigența, după eșecul educației și al legii 

Faptul că o parte semnificativă dintre români (peste două milioane) a votat un candidat în al cărui discurs se amestecă, în mod aiuritor, atât idei comuniste, cât și legionare – deși mulți dintre părinții sau bunicii lor au avut de suferit de pe urma ambelor ideologii – arată că educația n-a lipsit doar din școală, ci și din familie.

Putem accepta – cu greu, ce-i drept – că istoria în școală se rezumă cu precădere la memorarea anilor de domnie a unor figuri din „negura vremurilor”, precum Glad și Menumorut (date fără nicio relevanță în viața cotidiană), și mai puțin pe elemente de istorie contemporană, cum ar fi politica României din secolul XX.

Aceste date cu utilitate imediată pentru o societate care nu vrea să repete greșelile trecutului ar fi disoluția monarhiei în anii ‘40, rusificarea din anii ‘50, așa-zisul socialism al anilor ‘70-‘80 și evenimentele anilor ‘90, la care cu un eufemism ne referim drept „perioada de tranziție” către democrație.

În discursul marketat ca fiind „suveranist” al primului clasat în turul întâi al alegerilor prezidențiale vedem ridicate la rang de valori elemente totalitariste, izolaționiste, sexiste sau rasiste, pe care votanții lui nu le-au analizat cu adevărat înainte să introducă voturile în urme, altminteri:

Recomandări

Din România până în Coreea de Sud pe motocicletă: un traseu de 36.000 de kilometri făcut în 91 de zile. Cifrele unei călătorii extraordinare

• Pare de neconceput că tinerii din Generația Z, urmași ai celor care erau adolescenți la Revoluție, nu știu cât de „bine” le-a fost părinților când România se afla sub influența Rusiei, astfel încât acum să voteze „înțelepciunea rusească”.
• E lipsit de logică cum muncitorii români, mulți sezonieri în Germania sau Italia, votează pentru îndepărtarea de Uniunea Europeană, acolo unde – de bine, de rău – câștigă mai bine decât în țară.
• E inexplicabil cum vreo femeie ar putea susține un candidat la președinție care s-a exprimat în sensul reducerii rolului ei în societate, la un secol de când Marina Stirbey (aviatoare), Ecaterina Teodoroiu (luptătoare), Ella Negruzzi (avocată) sau Elisabeta și Maria (regine ale României) au dovedit că femeile excelează în toate domeniile eforturilor umane.
• E de neînțeles cum tinerii romi par că nu și-au auzit niciodată bunicii povestindu-le cine a fost Ion Antonescu, ce a însemnat regimul lui dictatorial și ce anume le-au făcut legionarii membrilor etniei lor în anii ‘30-40.

Falimentul educației

Rezultatul imediat al eșecului educației a fost o confuzie ideologică generalizată încă din primii ani ai democrației, care apoi s-a putut observa în Parlament după fiecare ciclu electoral.

Recomandări

Cine este mama lui Sebastian Stan. Georgeta Orlovschi a divorțat în 1984, după Revoluție s-a mutat în America și s-a recăsătorit cu Anthony Fruhauf

Românii au ales, prin vot, să vadă pe scena politică cum se succed baroni „de stânga” fără nicio inițiativă social-democrată, precum și așa-ziși „liberali”, care toată viața lor au făcut bani din afaceri cu statul.

Înainte să cadă cortina de fier, ultimul act din spectacolul democrației șchioape e cel la care asistăm în prezent, când poporul, sătul de aceeași reprezentație de prost gust din Legislativ, se împarte în două.

Astfel, jumătate din cei care ar putea alege în cunoștință de cauză decid să nu se mai implice, iar ceilalți, care se informează de pe TikTok, aleg să joace ruleta rusească.

Urmarea imediată e că extremiștii au câștigat deja peste 30% din Parlament, iar un individ cu niște convingeri idioate sau de-a dreptul criminale a ajuns în turul doi al alegerilor prezidențiale.

Acolo unde educația a eșuat, ne-a mai rămas – așadar – legea. Pentru ca tragediile secolului XX să nu se mai repete, România are o lege care pedepsește cu închisoarea apologia celor mai rușinoase figuri din istoria acestei țări.

Este vorba de „Ordonanța de Urgență nr. 31 din 13 martie 2002 privind interzicerea organizațiilor, simbolurilor și faptelor cu caracter fascist, legionar, rasist sau xenofob și a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârșirea unor infracțiuni de genocid contra umanității și de crime de război”. Link-ul duce pe pagina de legislație a Ministerului Justiției, unde actul normativ poate fi citit integral.

Recomandări

Bornele Guvernului Ciolacu în 2025: gestionarea PNRR-ului întârziat, reforma statului și alegerile pentru prima funcție în stat

Dar, așa cum voi arăta, legea e incompletă, interpretabilă și, drept urmare, complet inutilă.

Lipsa de simetrie a legii

Norma legală citată se concentrează cu precădere asupra extremiștilor de dreapta, deși în România nu doar legionarii au comis crime, ci și comuniștii.

Un criminal rămâne criminal, indiferent de orientarea lui politică, astfel că există doar două soluții logice: ori OUG nr. 31 din 13 martie 2002 va fi completată după principiul de drept al universalității legii, ori va fi abrogată de-a dreptul.

În privința legionarilor, aceeași lege – care, chipurile, reglementează pedepsirea infracțiunilor motivate de ură – se limitează la „persoanele găsite vinovate de genocid sau crime de război”, sintagmă care limitează și mai mult domeniul de aplicabilitate.

O spune chiar Parchetul General, atunci când justifică închiderea dosarului penal care îl viza, în 2022, pe primul clasat în turul întâi al alegerilor prezidențiale:

• „Dispozițiile legale care sancționează săvârșirea infracțiunilor motivate de ură sunt insuficient adaptate la realitățile faptice, fiind de strictă interpretare și limitează situațiile pentru care poate interveni tragerea la răspundere penală.
• Cu titlu de exemplu, teza I a art. 5 din OUG nr. 31/2002 incriminează fapta persoanei de a promova, în public, cultul persoanelor vinovate de săvârșirea unor infracțiuni de genocid contra umanității și de crime de război. Din această perspectivă, infracțiunea menționată are ca premisă existența unei hotărâri de condamnare prin care s-a stabilit anterior vinovăția persoanelor al căror cult este în prezent promovat.
• Astfel, art. 2 lit. c) din același act normativ reglementează că prin persoană vinovată de săvârșirea unor infracțiuni de genocid contra umanității și de crime de război se înțelege orice persoană condamnată definitiv de către o instanță judecătorească română ori străină sau prin orice hotărâre recunoscută în România, potrivit legii, pentru una sau mai multe infracțiuni de genocid contra umanității și de crime de război.
• Or, aceste condiții prevăzute de norma de incriminare limitează semnificativ sfera persoanelor a căror apologie în discursul public poate întruni elementele constitutive ale unei infracțiuni, de cele mai multe ori, simplele referințe generale la personaje istorice care nu au suferit astfel de condamnări penale neîntrunind condițiile prevăzute de textul incriminator”, arată Parchetul General în comunicatul din data de 26 noiembrie 2024.  

Apologia lui Zelea-Codreanu nu poate fi sancționată

Cum ceea ce legea nu interzice explicit este permis și cum acolo unde normele de drept nu disting nici noi nu trebuie să facem distincție, rezultă că „părintele legionarilor”, Corneliu Zelea-Codreanu, poate fi adorat în România fără nicio consecință, deși era un criminal și un impostor.

„Căpitanul” n-a mai ajuns să fie judecat pe vremea lui Carol al II-lea și, pe cale de consecință, n-are nicio decizie de condamnare pronunțată împotriva lui.

Așa se explică de ce simpatizanții legionari se pot aduna în pădure, la Tâncăbești, locul unde Corneliu Zelea-Codreanu a fost executat – ce-i drept, mișelește – de ofițerii Siguranței.

Cultul lui Nicolae Ceaușescu, practicat fățiș

Pe de altă parte, în privința comunismului, Nicolae și Elena Ceaușescu au fost singurii lideri care au fost găsiți vinovați și executați, pe 25 decembrie 1989, pentru infracțiuni de subminare a economiei naționale, subminarea puterii de stat, acte de diversiune și genocid.

Trecând peste discutabilul proces, hotărârea Tribunalului Militar Special care i-a condamnat pe ultimii noștri dictatori este încă una cu putere de lucru judecat – adică stă în picioare, în sensul că n-a fost niciodată retrasă ori anulată.

Ginerele lui Nicolae Ceaușescu, Mircea Oprean, încearcă în prezent să-i convingă pe judecători că fostul dictator n-a avut parte de un proces echitabil.

În lumina prevederilor OUG nr. 31/2002, cultul lui Nicolae Ceaușescu ar trebui sancționat ca infracțiune, de vreme ce acesta a fost găsit vinovat pentru genocid.

Cu toate astea, an de an, cu ocazia zilei de naștere a fostului dictator (26 ianuarie), zeci de nostalgici comuniști îl comemorează la mormântul lui din cimitirul Ghencea și îl ridică în slăvi cum că ar fi fost „patriot”, „conducător”, „bărbat de stat”. Iar aceștia sunt doar „nucleul dur”: cercetările sociologice au arătat că 46% dintre români s-au exprimat în 2014 și în 2018 în sensul că l-ar vota pe Ceaușescu la prezidențiale, dacă acesta ar mai putea candida.

Crime împotriva umanității trecute sub tăcere

Justiția a mai pronunțat, în 2016 și 2017, doar două hotărâri de condamnare pentru crime împotriva umanității cu privire la torționarii Alexandru Vișinescu și Ion Ficior. În rest, aproape tot aparatul de stat al regimului comunist a fost „iertat”.

În Dosarul inginerului Gheorghe Ursu, ofițerii de Securitate care au luat parte la ancheta în urma căreia a fost asasinat disidentul anticomunist au fost achitați atât de Curtea de Apel București, cât și de Înalta Curte.

În vara acestui an, Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc (IICCMER) a încercat să deschidă Dosarul Orfelinatelor Groazei, în care urmau a fi anchetați și deferiți justiției cei responsabili pentru uciderea în masă a copiilor cu dizabilități în vremea regimului comunist. Parchetul General a stabilit că „nu s-a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală”, iar instanțele le-au dat dreptate.

Cum educația și legea au eșuat în România, următorul test este cel al democrației, care urmează să își dea corigența, după ce Curtea Constituțională a dispus reluarea alegerilor prezidențiale.

Foto: Profimedia

Urmărește-ne pe Google News