ComenteazăÎn urmă cu o săptămână, moartea tinerei Mahsa Amini, ridicată de poliția moravurilor pentru că nu purta „corespunzător” hijabul, a declanșat o nouă serie de proteste violente în Iran, în urma cărora au murit deja 35 de oameni.
Niciuna dintre femeile cu care au discutat jurnaliștii Pressone nu a dorit să își folosească numele real. Le e teamă că vor fi identificate de autorități și că nu vor mai avea voie să intre în țară, acolo unde majoritatea au încă familii și prieteni. Multe dintre ele – plecate din țară pentru joburi în Europa, dar și pentru libertate – au comparat regimul din Teheran din ultimii 44 de ani cu regimul taliban din Afganistan, în special în ceea ce privește tratamentul femeilor.
„Aceste proteste sunt una dintre cele mai importante lupte pentru drepturile omului din lume, dar nu apar în știri”, acuză Bahar, de 30 de ani. „A privi nu este suficient”.
„M-am întâlnit și eu cu poliția moravurilor, când am împlinit 25 de ani și am dat o petrecere, bărbați și femei împreună, în grădina noastră privată. Poliția a venit și a oprit petrecerea, pentru că în Iran e interzis ca bărbații și femeile să se țină de mână sau să danseze. L-au dus pe prietenul meu la închisoare, ca organizator al petrecerii. Apoi a stat prin tribunale timp de nouă luni”, povestește Bahar pentru Pressone.
„Orice femeie poate fi arestată de poliția moravurilor. Te pot bate până la moarte”
Bahar spune că „este împotriva legii să ai un iubit, este împotriva legii să te ții de mână fără să te căsătorești. Trebuie să porți un hijab, nu este alegerea ta ce porți. În Iran este ilegal să ai un câine și nu e ilegal să te căsătorești cu fete mai tinere de 18 ani (chiar și la 13 ani)! Sunt plină de furie”.
Femeia din Iran, care are familia încă acasă, spune că pentru femeile europene „poate că un hijab e doar o piesă mică de vestimentație sau un lucru minor. Da, e doar un hijab. Dar este și un drept atât de simplu al omului, să poată alege ce să poarte”.
Abia după ce am venit în România mi-am dat seama cât de diferit este să mergi la mare fără hijab. Să simți soarele pe piele. Vântul prin păr.
Cele două „întâlniri” cu poliția morală
„M-am întâlnit de două ori cu poliția morală. O dată pentru că purtam pantaloni scurți. Ei s-au purtat foarte urât atunci, m-au urcat într-o dubă și m-au obligat să mă îmbrac cu altceva. Abia apoi mi-au dat drumul”, povestește și Shiler, 40 de ani, contabil. A venit în București pentru libertate. Simte că aici își poate crește cei doi copii, „aici ai drepturi egale”.
Noi, femeile, în Iran, suntem ca niște obiecte pentru acest guvern. Nu suntem oameni.
„A doua oară purtam o cămașă foarte lungă, îmi ajungea până la genunchi, iar ei au spus că nu, nu este lungă, ar trebui să porți altceva. Mi-am chemat colegii și mi-au adus o altă cămașă, una și mai lungă, ca să pot pleca. Una dintre colegele mele a fost arestată de poliție și a fost reținută pentru o noapte, pentru că era la volan și și-a dat jos eșarfa. Familia ei a mers acolo și a plătit o garanție pentru ea, ca să-i dea drumul”.
Citește în Pressone mai multe mărturii ale femeilor din Iran care au găsit în România o salvare.