Psihologul Libertatea explică mentalitatea stăpânilor de sclavi din Argeș: ”Lipsa educației naște monștri!”

Satul Gămăceşti, comuna Berevoieşti, din judeţul Argeş a fost până zilele trecute singurul loc din Europa unde sclavia nu fusese abolită. Pe mapamond, ţări precum Haiti, Sudan sau Mauritania mai au, în mod conjunctural, forme variate  de ceea ce am putea numi sclavie dar guvernele acestora duc o luptă grea contra  acestei practici. Se estimează ca sunt aproximativ 27 de milioane de sclavi în lume. Dintre aceştia, 40 s-au aflat în curţile rromilor din judeţul Arges. Sclavii erau “recrutaţi” din rândul persoanelor fără adăpost, copii din familii dezbinate sau tineri creduli cărora li se promiteau locuri de muncă. Ajunşi în curţile tiganilor, sclavii erau legaţi cu lanţuri, batuţi, violaţi şi puşi la diferite munci. Masa zilnică ar fi constat în căteva  felii de pâine. Cum se poate explica o asemenea atitudine de lipsă de respect la adresa fiinţei umane aflăm de la psihologul nostru.

“Nu numai veşnicia s-a născut la sate, ci şi lipsa de empatie, care merge uneori până la cruzime. Lipsa educaţiei naşte uneori monștri. Aceşti stăpâni de sclavi trăiau după propriile reguli iar contactul cu valorile sociale era aproape zero. Erau asemeni unor secte precum Amish. Specific acestor comunităţi izolate sunt convingerile moştenite din generaţie în generaţie. Rromii care sechestraseră sclavii considerau acest lucru ca făcand parte din sfera  firescului, era ceva  normal pentru ei. De aceea s-au şi mirat când au fost ridicaţi de politie, pentru că nu ştiau unde au greşit. Sclavii erau percepuţi ca oameni de rang inferior, buni doar pentru satisfacerea nevoilor celor care îi deţin. Nu uitaţi că sclavia a fost abolită în lume de mai puţin de 100 de ani. Acest instinct ancestral de a stăpâni oameni s-a păstrat în adancul fiinţei umane, iar dacă autorităţile nu îl descurajează, apar mici insule de sclavie, departe de ochii societăţii, precum cea din Argeş”, susţine psihologul.

Aceste situaţii apar şi în unele familii care par normale, dar nu ştie nimeni de asta

Recomandări

Generalul Vasile Milea, „eroul” care a ordonat reprimarea Revoluției la Timișoara. „Sinuciderea a fost practic o încercare de autorănire”

“Acest caz este unul fericit prin prisma faptului că poliţia a interveni,t iar sclavii au fost eliberaţi. Mai trist este faptul că o situaţie similară sclaviei există şi prin diferite familii în care de obicei femeile sau copiii sunt abuzaţi, bătuţi, trataţi ca nişte animale. Aceşti oameni ajung să considere ei înşişi că această viaţă este una normală tocmai pentru că nu cunosc alte alternative şi consideră că nu pot avea niciodată un alt statut decat cel de servant al celui care îi stăpâneşte“, afirmă specialistul.

Profilul psihologic al stăpânului de sclavi

“Stăpânul de sclavi este un om cu majore deficienţe de ordin afectiv. Originea acestora este pe de-o parte nativă, iar pe de alta, modelată prin experienţele individuale. În lume, numai decretele legislavie şi pedepsele au abolit sclavia, şi nu ideea de consideraţie la adresa fiinţei umane. Cu alte cuvinte , dacă nu erau pedepsiti aspru, stăpânii de sclavi existau şi astăzi. Există o pornire ancestrală în fiinţa umană, aceea de a stăpâni alţi oameni. Educaţia şi pedepsele au modelat această pornire. În urmă cu doar câteva secole, o viaţă fără sclavie era de neconceput. Azi au rămas doar mici tendinţe precum cea de la Arges.  Ca să testaţi această pornire de a fi stăpâni de sclavi, observaţi când sunteţi pe la sate oamenii care ţin câinii de curte în lanţ, nu le dau să manânce decât foarte puţin şi îi lovesc ori de câte ori au ocazia. În trecut, cei care fac acest lucru acum ar fi fost fără reţineri stăpâni de robi. Azi îşi revarsă aceste porniri pe animale”,  a încheiat Cezar Laurenţiu Cioc, psiholog la Institutul de Cercetare și Dezvoltare a Potenţialului Uman din Bucureşti.

Psiholog Cezar Laurențiu Cioc

Urmărește-ne pe Google News