Dacă ar fi o țară, criptomonedele ar sta pe locul 30 în lume la consumul de curent.
El Salvador s-a trezit cu proteste după ce a impus Bitcoin ca mijloc obligatoriu de plată iar valoarea monedei digitale a început s-o ia în jos. FMI a cerut țării să renunțe la idee.
De asemenea, Rusia, al treilea producător de Bitcoin, a anunțat că interzice minarea de criptomonede, după ce anul trecut China – primul producător – făcuse același lucru, lăsând minerii să se înghesuie în SUA și Kazahstan, țări care au ajuns să dețină primele două poziții
Chiar și atunci când prețul bitcoin a scăzut, lăsând cu buzele umflate milioane de „investitori”, minerii au avut tot timpul de câștigat. Mai mult, asta a devenit în sine o ofertă de investiție: cam la fel cum sunt acțiunile la minele de aur.
Ceea ce se spune mai puțin este că și proverbialele mine de aur dau adesea faliment, iar producția de bitcoin nu este deloc ieftină.
- Cât consumă toată rețeaua
În total, Bitcoin consumă în fiecare an mai mult de 120 TWh (120 de miliarde de KWh), adică 0,5% din producția mondială de curent, însemnând mai mult decât oricare 190 dintre cele 220 de țări ale lumii. Mai mult decât dublu decât toată România, care se mulțumește cu 55 TWh pe an.
2. Cât consumă un Bitcoin
„Minarea” unui singur Bitcoin consumă în prezent aproximativ 150.000 de KWh, adică la fel de mult cât un apartament în 70-80 de ani. La noul preț al curentului din România, ar însemna vreo 50.000 de euro, adică mai mult decât prețul la zi al Bitcoin. În China, producătorii obișnuiau să mute echipamentele cu camionul în fiecare sezon de precipitații, pentru a lua curent mai ieftin fie de la hidrocentralele din Nord fie de la cele din Sud. În Rusia sau Kazahstan, adesea curentul este pur și simplu „de furat”
3. Cât consumă o plată
Fiecare tranzacție cu Bitcoin, oricât de mică sau de mare, consumă cel puțin 1000 de Kwh, care costă aproximativ 1000 de lei. Cine plătește? În prima fază, minerii, care însă în schimbul serviciului primesc bitcoini nou-nouți pe care să-i vândă mai departe oricui e dispus să-i cumpere. Comparativ, o plată cu cardul consumă de 100.000 de ori mai puțin (0,01 Kwh) iar costurile sunt la rândul lor neglijabile.
4. Ce se bagă în priză
La început, un Bitcoin se putea mina chiar și pe propriul laptop în câteva zile. Apoi a fost nevoie de servere dedicate. Apoi, industria cripto a devenit principalul cumpărător de plăci video, care s-au dovedit mai performante decât procesoarele obișnuite. În prezent, singura metodă eficientă la prețul de piață al electricității o reprezintă așa-numitele ASIC, circuite construite special pentru această activitate și care nu mai pot fi folosite cu succes la aproape nimic altceva. Un echipament „ieftin”, adică de cel puțin 10.000 de dolari, se amortizează complet nu mai devreme de un an și jumătate și are o durată de viață competitivă care rar depășește doi ani și jumătate.
5. Cât mai durează mineritul
Limita maximă este de 21 milioane de Bitcoin, din care 19 milioane au fost deja „minați”. Însă algoritmul devine din ce în ce mai complicat, deci dificultatea și consumul de curent vor continua să crească exponențial. Se estimează că, ultimul bitcoin ar urma să fie minat abia în anul 2140.