Adriana Popa (50 de ani): Când greutățile nu te doboară

Câteodată știi, pur și simplu, ce trebuie să faci în viață. Nu orbecăi, nu rătăcești pe cărări abrupte, nu te pierzi, nu încerci zeci, sute de ipostaze doar ca s-o găsești pe cea care ți se potrivește. Pentru că știi deja. „Mi-a plăcut croitoria de mică. Dragostea pentru croitorie m-a făcut să adun în jurul meu o comunitate foarte mare de oameni care au aceeași pasiune. Am un grup de peste 30 de mii de membri, Croitoresele Anonime, se numește.” Așa își începe Adriana confesiunea și pe măsură ce povestește realizezi că nu e o simplă doamnă care a făcut din croitorie o pasiune. Ai în fața ta o maestră a croitoriei. Iar pasiunea ei nu e tocmai tighelul drept, ci lucrul bine făcut. Impecabil, chiar. „În clasa a XI-a mama mi-a dat bani să îmi cumpăr blugi de la un magazin din Ploiești, eu fiind din Râmnicu Sărat. În loc de blugi am cumpărat o mașină de cusut și am adus-o acasă cu trenul. Ironia sorții a fost că locuiam la etajul 8 și când am ajuns la bloc, liftul nu mergea. Am urcat-o pe scări dar am fost cea mai fericită!” Și în ciuda vieții nu tocmai ușoare pe care a avut-o, tindem să o credem că a fost cea mai fericită. Pentru că a știut să-și urmeze drumul fără să bâjbâie și a mers pentru visul ei de a deveni cea mai bună croiroreasă, până la capăt. „Când aveam 26 de ani și doi copii mici, soțul mi-a spus, așa într-o doară: Ce esti tu? O biată croitoreasă! M-au durut vorbele lui pentru că am realizat că el nu înțelesese nimic de la viață. Iar eu, o biată croitoreasă îmi întrețineam singură copiii. Am decis că e momentul să renunț la așa zisa familie și să-mi cresc singură copiii.” A pornit mamă-singură pe drumul anevoios al destinului, cu doi copii în grijă dar bucuroasă că e liberă să facă ce îi place. Au urmat alte praguri și încercări, dar când o fabrică de confecții din Londra nou-deschisă în oraș, a organizat un concurs de croitorie, Adriana a realizat cel mai frumos pardesiu. A fost pusă șefă de secție. Privind înapoi spune dintr-o răsuflare:”Femeilor care nu au o viață prea liniștită alături de soții lor, celor care nu sunt susținute, celor care sunt doar folosite, le spun că există viață după divorț!”

Recomandări

Ioana Tănase, femeia care a călătorit singură cu motocicleta, din România până în Mongolia: „Țipam și plângeam de fericire, într-un peisaj de vis”

Întâlnirea cu platforma Upriserz și cu Lorand Soares Szasz i-a schimbat Adrianei viața. Curioasă și atentă la toate schimbările din jur, a urmărit un podcast care a făcut-o să-și dorească să afle mai multe despre omul care „vorbește pe limba mea. Auzisem de Lorand Soares Szasz dar nu l-am urmărit niciodată. Vorbele lui mi-au mers la suflet. Aveam niste economii și nu știam în ce să investesc, auzisem că e la modă săinvesteștiîn ETF, bursă, Crypto și altele asemenea dar nu aveam educația necesară. Am înțeles perfect sfaturile lui. După primul curs «De vorba cu Banii», am continuat cu Codul Antreprenorului, care e favoritul meu pentru că Lorand ne învață pas cu pas cum să construim o afacere. Acum sunt la un alt curs: 7 pași pentru a-ți construi o echipă fantastică.” E uimitor cum reușesc unii oameni să ne suprindă cu scânteia aceea vie din mințile și sufletelor lor. Iat-o pe Adriana Popa oferindu-ne cea mai interesantă sinagmă a momentului, după o lecție învățată de pe platforma Upriserz: „Când tu stai și plângi, sigur este cineva care vine și îți vinde batiste.” Iar la final, după o mărturisire tulburătoare despre copiii ei, amândoi studenți, am întrebat-o dacă în viață totul se rezumă la noroc. Răspunsul ei? ”Am aflat de la un curs că nu există noroc. Norocul poate fi găsit acolo unde știința se întâlnește cu oportunitatea.”

Urmărește-ne pe Google News