ComenteazăCreatinina serică și rata de filtrare glomerulară
Creatinina serica, un produs rezultat din degradarea creatinei fosfat în mușchi, este un marker comun și fiabil pentru evaluarea funcției renale. Creșterea nivelului seric de creatinină sugerează o scădere a funcției de filtrare a rinichilor, în special când este corelată cu o scădere a ratei de filtrare glomerulară (eGFR). O valoare redusă a creatininei serice, în schimb, poate indica o masă musculară scăzută, întâlnită în cazul persoanelor vârstnice, a celor cu malnutriție sau a celor imobilizați la pat pe termen lung.
Valorile creatininei pot fi influențate de mai mulți factori, printre care:
– masa musculară (pacienții cu o masă musculară crescută pot prezenta valori mai mari ale creatininei serice, fără a indica neapărat o problemă renală);
– deshidratarea (poate duce la o creștere aparentă a creatininei);
– administrarea anumitor medicamente.
Raportul albumină/creatinină urinară
Raportul albumină/creatinină urinară este un test simplu și rapid care măsoară cantitatea de albumină și creatinină din urina spontană, fiind un instrument eficient pentru evaluarea prezenței albuminuriei. Valori ridicate ale acestui raport sunt asociate cu afectări ale filtrării glomerulare și pot indica un risc crescut de progresie a bolii renale.
Sumar de urină
Examenul sumar de urină este o analiză inițială care poate indica prezența proteinelor în urină, ceea ce semnalează o posibilă afectare a funcției renale. Examenul sumar de urină este, în general, un test prezumtiv, care sugerează existența unei probleme, dar care nu poate pune un diagnostic definitiv.
Evaluarea lipidelor serice
Analizele de colesterol HDL, LDL și trigliceride oferă informații importante despre starea metabolică a pacientului. În general, se recomandă analize colesterol HDL și LDL la apariția disfuncției renale, deoarece pacienții cu boală cronică de rinichi prezintă frecvent dislipidemie, un factor de risc cardiovascular care contribuie la accelerarea progresiei bolii renale.
Ecografia renală
Ecografia poate detecta modificări structurale, cum ar fi chisturile, hidronefroza sau atrofia renală, oferind informații adiționale importante în stabilirea diagnosticului. Ecografia poate fi utilizată și pentru monitorizarea evoluției unei boli renale cunoscute, precum și pentru evaluarea eficienței tratamentului implementat.
Factori de risc în contextul comorbidităților
Pacienții cu hipertensiune arterială, diabet zaharat sau dislipidemie necesită o monitorizare mai frecventă și o abordare diferită. Un tratament de rinita alergica, de exemplu, poate necesita ajustări ale tratamentului la pacienții cu insuficiență renală, deoarece unele medicamente antihistaminice pot fi contraindicate sau necesită ajustarea dozei din cauza eliminării renale reduse.
Evaluarea clinică a rezultatelor
Interpretarea analizelor trebuie realizată de un specialist, care să coroboreze rezultatele cu istoricul medical și simptomele pacientului. De exemplu, dacă un pacient prezintă o creștere semnificativă a creatininei serice și proteinurie, dar nu prezintă simptome evidente de insuficiență renală, poate fi necesară o monitorizare mai atentă și o evaluare a factorilor de risc, cum ar fi hipertensiunea, diabetul sau administrarea unor medicamente nefrotoxice. Nu întotdeauna modificările valorilor analizelor renale reprezintă un motiv de îngrijorare, însă ele trebuie întotdeauna analizate de către un medic specialist.