Ce este enterocolita, care sunt simptomele și cum o tratăm

Această inflamație duce la o serie de simptome neplăcute, cum ar fi diaree, dureri abdominale, și, în cazuri severe, poate afecta capacitatea organismului de a absorbi nutrienții.

În mod normal, mucoasa intestinală acționează ca o barieră protectoare împotriva bacteriilor și a altor agenți patogeni. În timpul enterocolitei, această barieră este compromisă, iar inflamația duce la iritarea mucoasei intestinale (ceea ce îngreunează digestia și absorbția nutrienților), la creșterea permeabilității intestinale (ceea ce permite bacteriilor și toxinelor să pătrundă mai ușor în organism, agravând inflamația), și la alterarea florei intestinale (adică la alterarea echilibrului dintre bacteriile benefice și cele dăunătoare din intestin, ceea ce poate duce la o serie de alte probleme de sănătate).

Ce tipuri de enterocolită există?

Enterocolita poate fi clasificată în funcție de diverse criterii, cum ar fi cauza, durata și severitatea acesteia. Printre cele mai comune tipuri de enterocolită se numără:

În funcție de durată:

• enterocolita acută – este forma cea mai des întâlnită și se caracterizează printr-un debut brusc și o durată scurtă; de obicei este cauzată de o infecție bacteriană, virală sau parazitară și se vindecă în câteva zile
• enterocolita cronică – se manifestă prin simptome persistente și poate fi cauzată de boli intestinale inflamatorii, cum este boala Crohn, colita ulcerativă sau alte afecțiuni cronice

Recomandări

Dezastru aviatic în Kazahstan, după ce un avion plin cu pasageri s-a prăbușit chiar lângă aeroport. Momentul a fost surprins de martori

În funcție de cauză:

• enterocolita infecțioasă – este cea mai frecventă formă, cauzată de baterii (Salmonella, Shigella, E.coli, Campylobacter), virusuri (rotavirus, norovirus), sau paraziți (Giardia lamblia, Entamoeba histolytica)
• enterocolita ischemică – apare atunci când fluxul sangvin către intestin este redus, ceea ce duce la leziuni ale țesutului intestinal; este adesea datorată unor afecțiuni medicale preexistente
• enterocolita radiogenică – este cauzată de radiațiile utilizate în tratamentul cancerului, ce pot afecta mucoasa intestinală
• enterocolita medicamentoasă – poate fi o reacție adversă la anumite medicamente, cum ar fi antibioticele sau antiinflamatoarele, ce afectează flora intestinală
• enterocolita alergică – este cauzată de o reacție alergică la anumite alimente sau medicamente; este adesea întâlnită la sugari, când este provocată de o intoleranță sau alergie la anumite alimente, cum ar fi laptele sau soia
• enterocolita necrozantă – este o afecțiune gravă ce apare la nou-născuți prematur și se caracterizează prin necrozarea (moartea) țesutului intestinal

În funcție de severitate:

• enterocolita ușoară – se manifestă prin simptome ușoare, cum ar fi diaree cu scaune puține și dureri abdominale
• enterocolita moderată – simptomele sunt mai severe și pot include diaree cu peste 6 scaune pe zi, vărsături, febră și deshidratare
• enterocolita severă – simptome severe și de cu durată mai lungă, ce pot duce la complicații grave, cum ar fi perforația intestinală, septicemia sau chiar insuficiența organelor

Recomandări

Procurorii din dosarul Revoluției au refăcut pas cu pas regia pusă la cale de Ion Iliescu și de gruparea sa pentru execuția soților Ceaușescu

Cauzele enterocolitei

Enterocolita poate fi provocată de o varietate de factori, care pot acționa individual sau în combinație. În multe situații, cauza exactă a enterocolitei nu poate fi identificată, însă de cele mai multe ori aceasta este provocată de infecții, fie ele bacteriene, virale sau parazitare.

Consumul de fructe și legume nespălate corespunzător sau de alimente contaminate este o altă cauză frecventă de apariție a enterocolitei, precum și condițiile de igienă precară, alimentația nesănătoasă sau stresul.

Reacțiile alergice la anumite alimente, de exemplu lapte, ouă, grâu, pot duce la inflamație intestinală, provocând enterocolită.

Unele afecțiuni inflamatorii intestinale, cum ar fi boala Crohn sau colita ulcerativă, sau anumite boli cronice sistemice, cum ar fi lupusul sau sclerodermia, pot duce la apariția enterocolitei.

Bacteriile sunt printre cei mai frecvenți patogeni implicați în apariția enterocolitei, și dintre acestea, principalele responsabile sunt:

• Salmonella – această bacterie este adesea asociată cu consumul de carne de pui sau ouă insuficient gătite, precum și cu produsele lactate nepasteurizate
• Shigella – infecțiile cu Shigella sunt de obicei transmise pe cale fecal-orală și pot provoca diaree cu sânge severă; sunt de obicei răspândite prin apă sau alimente contaminate
• Escherichia Coli – anumite tulpini pot provoca diaree severă, inclusiv sindrom hemolitic uremic (o boală gravă ce afectează sângele și rinichii); pot fi prezente în alimente contaminate, cum ar fi carnea de vită, laptele nepasteurizat sau legumele nespălate corespunzător
• Campylobacter – această bacterie se găsește adesea în carnea de pasăre și poate provoca diaree, febră și dureri abdominale
• Clostridium difficile – provoacă o infecție severă a colonului, cunoscută sub numele de colită pseudomembranoasă; apare adesea după tratamentele cu antibiotice

Recomandări

Instalații de pom din comunism se vând pe internet cu sute de lei. „Chiar și în ochii tinerilor pot părea cool și unice” I Interviu

Virusurile ce pot provoca enterocolită au ca principală cale de transmitere calea fecal-orală. Ele se pot răspândi prin contactul cu fecalele unei persoane infectate, prin consumul de alimente sau apă contaminate, dar și prin contact direct cu suprafețe contaminate sau cu o persoană infectată. Tratamentul pentru enterocolita virală se concentrează de obicei pe hidratare și gestionarea simptomelor, deoarece infecțiile virale se remit, în general, de la sine. Cele mai comune virusuri ce pot provoca enterocolită sunt:

• Rotavirusul – este o cauză majoră de diaree severă la sugari și copii mici; deși vaccinarea a redus incidența, infecțiile cu rotavirus sunt încă frecvente în unele părți ale lumii; acestea pot duce la deshidratare severă dacă nu sunt tratate corespunzător
• Norovirusul – acest virus este o cauză frecventă de gastroenterită acută (inflamație a stomacului și intestinelor) atât la copii, cât și la adulți; este adesea asociat cu focare în comunități, cum ar fi în creșe, școli sau pe nave de croazieră
• Adenovirusurile – anumite tipuri de adenovirusuri pot provoca gastroenterită și enterocolită, mai ales la copii

Fungii pot și ei provoca enterocolite, în cazuri mult mai rare însă, în anumite circumstanțe și de obicei în contexte clinice specifice. Persoanele cu sistem imunitar slăbit, cum ar fi cei cu HIV/SIDA, cei ce urmează tratamente imunosupresoare sau cei ce au suferit o intervenție chirurgicală majoră, sunt mai predispuse la infecții fungice, inclusiv la nivel gastrointestinal. Și utilizarea antibioticelor pe termen lung pot crea un mediu favorabil pentru proliferarea fungilor.

Cel mai frecvent fung ce cauzează infecții intestinale este Candida albicans. Această ciupercă face parte din flora bacteriană a organismului și provoacă infecții doar când se înmulțește excesiv.

Mucor spp. și alți fungi din familia Mucoraceae pot provoca infecții mai severe și pot afecta intestinul, în special în contextul diabetului necontrolat sau al imunității compromise.

În cazuri mult mai rare, și unele specii de Aspergillus pot să provoace infecții intestinale, în special la persoanele cu afecțiuni subiacente.

Paraziții intestinali pot fi o altă cauză a apariției enterocolitei. Aceste mici organisme trăiesc în intestin și se hrănesc cu substanțele nutritive din alimente, provocând inflamație și iritație la nivelul mucoasei intestinale. Printre cei mai comuni paraziți intestinali care pot provoca enterocolită se numără:

• Giardia lamblia – un parazit unicelular care se atașează de pereții intestinului subțire și poate provoca diaree cronică, balonare, dureri abdominale și malabsorbție
• Cryptosporidium – alt parazit unicelular ce poate infecta atât intestinul subțire cât și pe cel gros, cauzând diaree apoasă severă, în special la persoanele cu sistem imunitar slăbit
• Entamoeba histolytica – acest parazit provoacă dizenterie amoebiană, o formă severă de diaree însoțită de sânge și mucus
• viermi intestinali – cum sunt ascarizii, oxiurii și teniile, pot infesta intestinul, provocând simptome precum crampe, diaree, greață și vărsături

Care sunt simptomele enterocolitei?

Enterocolita se manifestă printr-o gamă variată de simptome, ce pot varia în intensitate și durată, în funcție de cauza specifică și de starea generală de sănătate a individului.

Simptomele cele mai comune ale enterocolitei includ:

• Diaree – diareea este cel mai caracteristic semn al enterocolitei; poate fi apoasă (scaun cu o consistență similară apei, fără urme de sânge sau mucus), cu sânge sau cu mucus, în funcție de agentul cauzator; prezența sângelui în scaun indică o inflamație severă a intestinului, iar prezența mucusului poate fi un semn al iritației intestinale
• Dureri abdominale – crampe și dureri în abdomen, adesea localizate în jurul buricului sau în partea inferioară a abdomenului; durerea poate fi ușoară sau severă și poate fi însoțită de sensibilitate la atingere
• Greață și vărsături – aceste simptome pot apărea ca răspuns al organismului la iritarea mucoasei intestinale, însoțind diareea și contribuind la apariția deshidratării
• Febră – apare de obicei în cazul enterocolitelor bacteriene sau virale
• Dureri musculare – pot apărea ca rezultat al unei reacții sistemice la infecție sau pot fi cauzate de febră sau de deshidratarea ce însoțește adesea diareea severă; și lipsa nutrienților, în special a electroliților, poate contribui la disconfortul muscular
• Lipsa apetitului – inflamația intestinală duce la disconfort abdominal și stare generală de rău, ceea ce poate determina persoana afectată să evite mesele și poate diminua apetitul; pierderea poftei de mâncare poate duce la pierdere în greutate, mai ales în cazurile de enterocolită cronică
• Oboseală – starea generală de oboseală și slăbiciune apare în majoritatea cazurilor, din cauza pierderii de lichide și electroliți
• Balonare – digestia deficitară duce la acumularea de gaze în intestine, apărând inevitabil balonarea
• Urgența de a defeca sau chiar incontinență fecală pot apărea în cazurile severe de enterocolită

Diagnosticul de enterocolită

Implică o evaluare amănunțită a simptomelor, un examen fizic, și, în multe cazuri, investigații suplimentare. Scopul principal al investigațiilor este de a identifica exact cauza inflamației intestinale, astfel încât tratamentul să fie cât mai eficient.

Medicul va discuta cu pacientul despre simptomele pe care le experimentează, durata lor, intensitatea și orice factori declanșatori. De asemenea, va fi interesat de istoricul medical al pacientului, inclusiv de alte afecțiuni, alergii și medicamente administrate.

La examenul fizic, medicul va examina abdomenul pentru a depista sensibilitate, umflături sau alte anomalii. De asemenea va verifica semne vitale precum temperatura, tensiunea arterială și frecvența cardiacă.

Analizele de sânge pot ajuta la identificarea infecțiilor, a inflamației, a gradului de deshidratare, a eventualelor anemii și a altor anomalii, iar examenul coproparazitologic (analiza probei de scaun) permite identificarea paraziților sau a ouălor acestora. Cultura de fecale (coprocultura) permite identificarea bacteriilor sau fungilor ce pot provoca enterocolita, sau identificarea sângelui ocult (sânge în scaun care nu este vizibil cu ochiul liber).

În funcție de suspiciunile medicului, pot fi necesare și alte investigații, precum colonoscopie, CT, RMN sau endoscopie, pentru a obține imagini detaliate ale abdomenului sau pentru a vizualiza direct mucoasa intestinală.

Medicul va analiza răspunsul la tratamentul inițial (de exemplu rehidratare, antibioterapie, antidiareice) pentru a determina evoluția și gravitatea afecțiunii.

Este important ca diagnosticul să fie realizat de un medic specialist, deoarece enterocolita poate varia în severitate și cauze, iar tratamentul trebuie adaptat nevoilor specifice ale pacientului.

Tratamentul pentru enterocolită

Variază în funcție de cauza care a declanșat-o, iar scopul principal va fi de a combate infecția (dacă este cazul) și de a permite mucoasei intestinale să se vindece.

Rehidratarea este esențială, mai ales în cazul diareei severe. Se recomandă soluțiile de rehidratare orală (ORS) sau cele administrate intravenos, pentru a înlocui electroliții pierduți.

Este important să se evite alimentele greu digerabile și cele care pot irita intestinul, cum ar fi alimentele grase, prăjite, condimentele puternice, fibrele în exces și lactatele, mai ales în timpul fazei acute ale bolii. O dietă cu orez fiert, banane, mere coapte și carne fiartă pot ajuta la calmarea intestinului.

Medicul poate prescrie antibiotice, dacă enterocolita este cauzată de o infecție bacteriană. Este important să nu se administreze antibiotice fără prescripția medicului, deoarece utilizarea necontrolată poate agrava unele infecții. Similar, poate prescrie antivirale sau antiparazitare specifice, în funcție de agentul cauzator al bolii.

Antidiareicele pot fi utilizate pentru a controla diareea, dar trebuie utilizate cu precauție, mai ales în cazul enterocolitelor bacteriene sau parazitare, deoarece pot întârzia eliminarea paraziților din intestin.

Pentru a reduce inflamația și a ameliora durerea pot fi administrate și antiinflamatoare, la recomandarea medicului.

Și probioticele sunt o bună opțiune pentru completarea tratamentului, deoarece restabilesc flora intestinală și pot contribui la recuperare.

Dacă enterocolita este secundară unei afecțiuni subiacente, tratamentul acesteia va fi, de asemenea, necesar.

În cazuri severe, poate fi necesară internarea pentru monitorizare și tratament suplimentar.

Deși în majoritatea cazurilor, se vindecă în totalitate cu tratament adecvat, există anumite situații în care pot apărea complicații ale enterocolitei, mai ales la persoanele cu sistem imunitar compromis, la copii mici și la vârstnici.

Pierderea excesivă de lichide prin diaree și vărsături poate duce la deshidratare severă, cu consecințe grave asupra întregului organism.

Diareea cronică și pierderea poftei de mâncare pot duce la malnutriție, în special la copii și vârstnici.

Inflamația intestinală poate facilita dezvoltarea altor infecții, cum ar fi infecțiile urinare sau pulmonare.

În cazuri severe, inflamația poate duce la perforarea peretelui intestinal ceea ce poate provoca o infecție gravă în cavitatea abdominală (peritonită) ce necesită intervenție chirurgicală urgentă.

În unele cazuri, enterocolita poate duce la dezvoltarea sindromului de colon iritabil, a afecțiune cronică a colonului.

După recuperarea dintr-un episod acut de enterocolită, unii pacienți pot dezvolta diaree cronică, din cauza modificărilor în microbiomul intestinal sau a leziunilor intestinale persistente.

Prevenția enterocolitei

Putem respecta câteva reguli simple dar foarte eficiente:

• spălarea mâinilor cu apă și săpun înainte și după utilizarea toaletei, după schimbarea scutecelor și după contactul cu animalele
• spălarea mâinilor înainte de a manipula alimentele și înainte de a mânca
• gătirea alimentelor la temperaturi adecvate, pentru a distruge agenții patogeni, și evitarea consumului de alimente crude sau insuficient gătite, în special carne, ouă sau lactate nepasteurizate
• păstrarea alimentelor la temperaturi corespunzătoare, pentru a preveni înmulțirea bacteriilor; frigiderul trebuie setat la 4ºC sau mai puțin, iar alimentele perisabile nu trebuie să stea la temperatura camerei mai mult de 2 ore
• hidratarea corespunzătoare, cu apă potabilă, curată, și o dietă echilibrată, bogată în fibre, vitamine și minerale, pot ajuta la menținerea unei flore intestinale sănătoase și la întărirea sistemului imunitar
• practicarea unei bune igiene personale
• vaccinarea poate preveni infecțiile virale ce pot provoca enterocolite, cum este cazul rotavirusului
• evitarea contactului cu persoane infectate

Chiar și cu toate aceste măsuri de precauție, enterocolita tot poate apărea, dar riscurile vor fi semnificativ reduse.

 Sursa foto: Shutterstock

Urmărește-ne pe Google News