Acum, și cu ajutorul aplicației NABU, Maria Gheorghiu vrea ca toți copiii din România să cunoască cel puțin 100 de povești până termină grădinița.
NABU e o aplicație care poate fi descărcată și pe telefoane mai puțin performante, fără să fie nevoie de o conexiune puternică la Internet. Poate fi folosită de părinții și copiii din medii defavorizate care nu-și permit să cumpere cărți scumpe sau care n-au acces la o bibliotecă.
Important este ca fiecare copil să prindă drag de lectură, încă de la o vârstă fragedă, cu ajutorul persoanelor implicate în programele naționale ale asociației, fie că e vorba de educatoare, preotul satului sau medicul de familie, crede Maria Gheorghiu.
Aplicația NABU a ajuns, iată, și-n România și, intenționat sau nu, se leagă foarte bine de programul „Fiecare copil merită o poveste”, desfășurat în mediul rural. Cum vă ajută?
Maria Gheorghiu: Misiunea noastră este ca atunci când încep școala, toți copiii să cunoască 100 de povești – fie că sunt din mediul rural sau urban, indiferent de religie, etnie, sau starea socio-economică a familiei. Aceste 100 de povești sunt de fapt baza de dezvoltare a fiecărui copil – pe care își construiește atât succesul la școală, cât și în viață. Încurajăm lectura în familie și în grădiniță prin diverse intervenții – activități de încurajare a lecturii pentru bebeluși, pentru copiii din creșe, preșcolari și, ulterior, elevi.
Aplicația NABU diversifică portofoliul de cărți în format fizic pe care le oferim în programele noastre. Trăim totuși în anul 2022 și partea aceasta de digital este foarte importantă. Astfel, NABU este ca o completare a felului în care copiii și familiile au acces la cărți. În același timp, susține demersul de a aduce cât mai multe cărți în mediile vulnerabile. De menționat că aplicația NABU este construită în așa fel încât ea să poată fi accesată de pe un telefon obișnuit, nu foarte performant, iar cărțile din biblioteca digitală pot fi citite și offline.
-Cum plănuiți să ajungeți efectiv și la aceste familii, unde, iată, prioritățile pot fi altele și preocuparea pentru lectură e mai mică sau nu există? Aveți vreo strategie anume?
Punctul nostru forte, cel pe care ne construim toate intervențiile, este rețeaua de educatoare. Noi avem proiecte care ajung la toate grădinițele. Evident, unii se implică mai mult decât alții, avem și ambasadori ai programelor noastre, dar intervenția principală se face prin intermediul educatoarelor. Așa reușim să ajungem și în cele mai îndepărtate cătune, la cele mai mici unități administrative, cele mai izolate comunități. Apoi, mai avem și o rețea de bibliotecari, de asistenți sociali, asistenți medicali comunitari ș.a.
De pildă, am luat parte la o conferință cu medicii de familie pentru a-i îndemna să participe în programele noastre de încurajare a lecturii, mai ales în comunitățile defavorizate. Aici s-a născut ideea rețetei cu cărți.
„Punguța cu două cărți”, încurajată de medicul și preotul din sat
-Există o rețetă cu cărți?
Da, sigur. Medicii de familie se pot implica alături de noi, și le pot oferi părinților pachete de cărți potrivite vârstei celor mici. În acest sens, avem, de pildă, pentru copiii mici, de până la trei ani, Punguța cu două cărți, De acolo pornim, de la două cărți. Este o abordare nouă pentru a ajunge la cât mai mulți copii. Adică, prin diversificarea rețelei te asiguri că ajungi acolo unde grădinița nu se implică. Așa că mai ai șanse cu bibliotecarul din sat, cu asistentul medical, cu medicul de familie. Avem inclusiv preoți care se implică în programele noastre de lectură. Dacă părinții aud că e bine pentru dezvoltarea celor mici ca ei să citească, și aud asta inclusiv de la medic sau preot, ai șanse mai mari ca ei să înțeleagă că există un beneficiu real. Da, cu cât ai mai mulți oameni în jurul tău care-ți prezintă o idee, cu atât mai repede vei înțelege importanța ei.
-Ce cărți și povești vor descoperi copiii prin această aplicație? Cum se face selecția?
Planul este să existe diversitate – recomandăm cărți de non-ficțiune, cărți semnate atât de autori români, cât și de autori străini, traduse în limba română, dar și cărți în engleză, cărți clasice și contemporane, astfel încât acel pachet de 100 de povești să conțină cele mai frumoase și interesante povești la momentul actual.
Desigur, colaborăm cu specialiști pentru a selecta cărțile astfel încât să ne asigurăm că avem cel mai bun mix, că respectăm criteriile de diversitate culturală și socio-economică, și de lungimea textului, de la texte cu 500 de cuvinte la texte mai lungi ș.a. Cărțile sunt, în mod evident, adecvate nivelului de dezvoltare și de interes al copiilor.
-Vi se pare mai ușor de pătruns acum, din punct de vedere tehnologic, în mediul rural, după experiența cu școala online, unde s-a încercat o digitalizare forțată?
Absolut. Cred că a fost un salt aici, din păcate, însă, pentru copiii din grupuri vulnerabile, acesta n-a fost destul de mare. De aceea cred că aplicația NABU are un rol aparte și este un proiect strategic pentru noi, pentru că familiile, chiar și cele defavorizate, au un telefon. Și atunci, având experiența școlii online, există o șansă ca acest telefon să fie folosit, în continuare, și în scop educativ.
-Trăim într-o țară în care rata analfabetismului este alarmantă, știm deja asta – 40% dintre elevi sunt analfabeți funcțional. 35% dintre români n-au citit niciodată o carte. Ce e de făcut la nivel național, în opinia dumneavoastră?
Eu cred foarte mult în prevenție. Și asta facem și noi, lucrăm pe partea de prevenție a analfabetismului funcțional. Prin lectura timpurie. Dacă cei mici, în primii lor ani de viață, interacționează cu cărți, fie în format fizic, fie în format digital, sau în ambele forme, și au în jurul lor cititori, reușesc să-și dezvolte limbajul, nivelul de înțelegere a lumii din jurul lor, prind și mai mult drag de carte, de cunoaștere, înțeleg rolul cărților și al cheițelor culturale din fiecare carte.
„Când te uiți la niște ilustrații bune, e ca și când ai vizita un muzeu de artă”
-Copiii tind să fie atrași de imagini, de jocurile de pe telefon, cum îi facem să fie atrași și de cărți?
Prin ilustrații. Pentru că, prin intermediul cărților, și în special cele care sunt premiate pentru ilustrații, conectezi copiii, cumva, la muzeele de artă. Practic, când citești o carte, pe lângă firul narativ, pe lângă cuvinte, mai dispui de un plan care contribuie la dezvoltarea socio-emoțională, la lărgirea orizontului tău cultural – și anume planul ilustrațiilor. Când te uiți la niște ilustrații bune, e ca și când ai vizita un muzeu de artă, nu vi se pare? Am citit această idee într-un ghid de încurajare a lecturii și mi-a rămas în minte. Perfect adevărat. Și există ilustratori consacrați care contribuie într-adevăr foarte mult la valoarea cărții.
Aceste cărți au două povești – una în cuvinte și una în ilustrații care se sincronizează și funcționează ca un întreg. Împreună ajută copiii să-și îmbogățească bagajul de cunoștințe.
De aceea, credem că e foarte important să înceapă să lectureze cât mai devreme și cu pași mici.
-Cum ar trebui să se implice mai mult autoritățile?
Avem un parteneriat strategic cu Ministerul Educației și Ministerul Culturii. Prin intermediul lor avem acces la întreaga rețea a sistemului de învățământ. Atunci când avem lansarea înscrierilor sau activitățile principale ale programelor noastre participă și reprezentanții lor la cel mai înalt nivel și, astfel, ne validează intervenția. Un rol important îl au și directorii grădinițelor publice, responsabili de înscrierea unității de învățământ în programele de încurajare a lecturii.
Personal, cred că soluția constă în acest parteneriat public-privat, în care fiecare contribuie cu punctele tari, cu resursele pe care le are. Important e însă să te asiguri că suma aceasta de resurse se potrivește cu nevoile reale și că funcționează la nivel local.
„Trebuie să le citim mai mult copiilor în primii ani de viață”
Ce trebuie neapărat să se schimbe în învățământul românesc, în opinia dumneavoastră?
Cred că problema se întinde pe două planuri. În primul rând, trebuie să le citim mai mult copiilor în primii ani de viață, cred că rămâne descoperită perioada 0-3 ani, care este foarte importantă, având în vedere că atunci se dezvoltă cel mai mult creierul copiilor. Și aceste intervenții sunt cele mai eficiente.
În al doilea rând, cred că rămâne neacoperită zona de învățământ primar, unde învățătorii ar putea fi mai bine pregătiți pe partea de diagnoză a nivelului de dezvoltare, a nivelului premiselor citirii și scrierii, și pe partea de protocoale de intervenție personalizată.
Până la clasa a doua, care reprezintă etapa dobândirii competențelor fundamentale, inclusiv competențele de scris, citit, învățătorii trebuie să se asigure că, prin intervențiile la clasă, prin intervențiile personalizate unu la unu, toți copiii știu să scrie și să citească la nivel minim, astfel încât, în clasele a treia și a patra, clase care presupun aprofundare, să poată contribui la dezvoltarea fiecărui copil. Să ne asigurăm că niciun copil nu rămâne în urmă.
Sau putem privi totul din punct de vedere neuroștiințific. Dacă nu ai parte de stimulare cognitivă în primii ani de viață, când 80% din creier se dezvoltă și există niște ferestre de oportunitate pentru dezvoltarea limbajului, pentru dezvoltare motrică, pentru partea aceasta de dezvoltare socio-emoțională, dacă nu folosești aceste ferestre cu niște intervenții minime, ești apoi tot timpul în urmă. Și acest tot timpul în urmă se păstrează constant. Cu cât pornești mai târziu, cu atât se mărește decalajul.
Așadar, sunt foarte importante prevenția și intervențiile personalizate, astfel încât în cazul în care un copil are un decalaj de dezvoltare a limbajului – care este baza pentru toate celelalte domenii de dezvoltare – , să se poată interveni și apoi să poate fi susținut mai departe.
„Contează foarte mult și ce citești”
-Dumneavoastră vă amintiți care a fost prima carte citită? Și cum v-a ajutat lectura?
Eu vin dintr-o familie de învățători, deci n-aș putea să vorbesc doar despre o carte. Am crescut printre cărți, toate au avut o contribuție la dezvoltarea mea. Dar sigur n-am trăit printre cărțile pe care le avem astăzi, sunt mult mai frumoase (râde).
-Deci a avut cine să vă încurajeze spre lectură.
Am avut în permanență cărți și cititori în jurul meu. Nu cred că mi-au citit 15 minute pe zi, dar puterea exemplului a fost foarte importantă. Ulterior, am avut un drag și mai mare de lectură atunci când am descoperit niște reviste National Geographic. Am fost fascinată de ce am găsit acolo.
Contează foarte mult și ce citești, contează să te atragă conținutul cărților, de-aia pun accent și pe ilustrații în cărțile pentru copii. Îmi amintesc că mie îmi plăceau foarte mult și fotografiile din revistele National Geographic. Foarte important la cărțile pentru copii este să ai fotografii, mai ales că acum există cărți pentru toate vârstele, inclusiv pentru bebeluși.
-Există o bibliotecă pentru bebeluși?
Sigur, și e variată. Există cărticele cu care te poți juca cu bebelușul în apă, când face baie, înveți copilul să dea paginile, în joacă, există cărți pentru copiii mici, de un an sau doi, prin intermediul cărora învață forme, culori, încep să distingă vietățile din jurul lor . Este foarte important, pentru dezvoltarea lor armonioasă, să înceapă cât mai devreme, cu pași mici, cum spuneam. Să fie atrași spre lectură, și să le placă ceea ce citesc, să învețe prin joacă, nu să devină lectura o corvoadă, o chestiune obligatorie pe care să o respingă ulterior.
În România aplicația gratuită de citit NABU a depășit 56.000 de descărcări în mai puțin de șase luni de la lansarea oficială. În continuare NABU își dorește să ajungă la cât mai multe familii din România și are nevoie de sprijin financiar pentru a-și continua misiunea. Pentru a susține NABU accesați: https://bit.ly/3Y8YwVZ sau, pentru mai multe detalii, contactați NABU la adresa: info@nabu.org.
FOTO Eli Driu: *Interviul a avut loc la sediul Asociației OvidiuRo, unde Maria Gheorghiu ne-a prezentat cărțile care ajung la copiii din grădinițe, școli și familii, cărți adecvate vârstei și nivelului cognitiv. Cărțile erau împărțite, așadar, pe categorii de vârstă, inclusiv cărți pentru bebeluși.