3 comentariiAlegerea. „Dacă nu îți place această meserie, nu ai cum să o faci împins de la spate”
Medicina este o profesie vocațională, subliniază dr. Daniela Știru. „Dacă nu îți place această meserie, nu ai cum să o faci împins de la spate”. Deși nimeni din familia acesteia nu este medic, spune că a știut din copilărie, când înțepa păpușile cu seringi cu apă, că va urma acest drum. Mai târziu, profesorii și profesoarele de biologie, chimie și fizică din școala generală și liceul din Reșița pe care le-a urmat au făcut-o să înțeleagă logic materiile care se cereau la admiterea la Medicină. Iar părinții i-au respectat alegerea și au sprijinit-o să își urmeze visul, deși multă lume din jur o sfătuia să se gândească bine, fiindcă va avea mulți ani de învățat.
La Universitatea de Medicină și Farmacie „Victor Babeș” din Timișoara îi plăceau stagiile de medicină internă, unde conta foarte mult anamneza, discuția cu pacientul și gândirea logică, pentru a putea pune un diagnostic corect. Profesorul de semiologie medicală, care i-a învățat pe ea și pe colegii ei să consulte, începând cu palparea, percuția și auscultația, până la ascultarea atentă a istoricului și simptomelor pacientului, a avut, de asemenea, un rol important în alegerea specialității pe care o practică.
„Endocrinolgia se bazează foarte mult pe date exacte”
Pentru că a avut un rezultat bun la examenul de rezidențiat, spune că își putea alege orice specialitate. Și-a ales endocrinologia. „Mi se pare un domeniu mai delicat, mai interesant, m-a fascinat jocul subtil al hormonilor și partea de logică matematică care este implicată în endocrinologie”, spune dr. Știru.
„Endocrinologia se bazează foarte mult pe date exacte”, explică medicul. Specialitatea are în centru dozările hormonale din laborator, așa că i-a plăcut de la început că se lucrează mult cu cifre. De asemenea, a atras-o și partea imagistică, pentru că efectuează frecvent ecografii ale tiroidei și ale glandelor mamare.
În ultimii ani de rezidențiat (la Spitalul Clinic Județean de Urgență „Pius Brînzeu” din Timișoara), ea și colegii ei își puneau des întrebările: „Ce facem mai departe?”, „Dacă nu găsim un loc de muncă?” Știau că e greu pentru un medic tânăr să primească de la început un post într-un spital public și începuseră să se îndoiască de alegerea făcută. Dr. Daniela Știru își amintea de cei care îi spuseseră la sfârșitul liceului să aibă grijă la ce se înhamă, căci „înveți cel puțin 12 ani și nu știi ce îți oferă viitorul”.
Își amintește că era o perioadă foarte dificilă, anii 2003-2004, când salariile rezidenților erau mici. Mulți dintre colegii ei au plecat în străinătate și recunoaște că i-a trecut și ei prin minte, nu doar o dată, acest gând.
Însă faptul că a început să colaboreze din anul V de rezidențiat cu Clinica MedLife Medicis a făcut-o să fie din nou încântată de alegerea făcută. Aici a găsit o echipă tânără și dinamică, alături de care a crescut și s-a dezvoltat. În cei 16 ani de când lucrează la MedLife Medicis a participat la numeroase cursuri de specializare și a obținut competențe diverse. A urmat, printre altele, cursuri de ecografie mamară și osteodensitometrie (o metodă modernă de determinare a densității osoase și a rezistenței acestora) și a participat la programe de depistare precoce a cancerului de sân și afecțiunilor tiroidiene prin ecografii de screening la fabrici din Timișoara și Jimbolia. De asemenea, a făcut campanii de informare asupra factorilor de risc mamari în companii de IT din Timișoara.
Provocări. „Era foarte tânără, era foarte fericită că e însărcinată și eu a trebuit să îi dau așa o veste proastă”
Cel mai greu în această profesie e atunci când trebuie să dai vești rele, spune dr. Știru. Își amintește și acum de cazul unei viitoare mame căreia a trebuit să îi spună că are o afecțiune oncologică. „Era foarte tânără, era foarte fericită că e însărcinată și eu a trebuit să îi dau așa o veste proastă”.
„Trebuie să îi spui adevărul, nu poți să îi ascunzi, pentru că altfel n-o să facă nimic să se trateze”, subliniază medicul. Apoi, „să știi foarte bine unde s-o îndrumi să meargă mai departe, să acționăm foarte rapid.” Tânăra însărcinată a început rapid tratamentul, la care a răspuns pozitiv și a reușit să păstreze sarcina.
„Să-ți dai seama că nu de drag a venit, ci de greu”
Medicul vrea să se asigure că pacienții ei știu foarte clar ce au de făcut atunci când pleacă din cabinetul ei. Este de părere că degeaba dai un tratament bun dacă nu convingi pacientul să-l urmeze și dacă acesta nu se potrivește stilului lui de viață. „Trebuie cumva să fie o conlucrare între medic și pacient, pentru că decizia este la el și dacă nu are încredere, nu va face ce îi prescrii”.
De asemenea, este important „să fii empatic, să te pui în pielea pacientului, să-l înțelegi, chiar dacă poate uneori vine nervos, supărat, să-ți dai seama că nu de drag a venit, ci de greu”.
Pentru că este o fire optimistă, încearcă să-și încurajeze mereu pacienți. Foarte mulți i-au spus că au plecat mai liniștiți din cabinetul acesteia. „Le spun să privească lucrurile într-o manieră pozitivă, chiar dacă le-am descoperit o mică dereglare sau o mică problemă de sănătate, să nu o perceapă ca pe ceva foarte grav”.
Copiilor care ajung în cabinetul ei – majoritatea extrem de curioși – încearcă să le răspundă la toate curiozitățile și îi lasă să pună mâna pe unele aparate, ca să nu se simtă tratați de sus. Micii pacienți care îi calcă pragul au fie probleme de greutate din greșeli alimentare, sedentarism și stat la ecrane, fie sunt copii cu greutate normală care au anumite disfuncții tiroidiene.
Dr. Știru îi îndrumă să meargă neapărat la un sport, de preferat unul care le face plăcere și le cere să noteze singuri pe un carnețel (dacă au peste șase ani), timp de două-trei săptămâni, tot ce mănâncă, pe ore și pe cantități. La următoarea consultație, când vor veni și rezultatele analizelor metabolice și hormonale, vor citi împreună ce au scris în carnețel și medicul le va spune: „Uite, aici e bine, aici nu-i bine.”
Recunoștința. „Sunteți doctorița mea preferată”
Recunoștința pacienților are numeroase forme. Pe pacienții cronici care vin o dată la șase luni sau o dată pe an la control, Dr. Știru se bucură să îi vadă cum se dezvoltă de-a lungul timpului. „Avem pacienți pe care îi știm de când aveau 7 ani, acum vin singuri, au 20 de ani și e frumos să-i vezi cum cresc”. E o dovadă a încrederii că nu și-au schimbat medicul în atâția ani. Unii își aduc la control mama, sora sau alte rude. Alții o salută când o recunosc pe stradă. Unii copii o îmbrățișează la sfârșitul consultației, în timp ce unii vârstnici îi spun: „Sunteți doctorița mea preferată”.
***
Articolul face parte din campania “Oameni Fericiți, Medici Buni”
Sănătatea reprezintă principala sursă de fericire a românilor. La MedLife, fericirea oamenilor ne bucură, ne inspiră și ne motivează să oferim soluții medicale la cele mai înalte standarde.
Indiferent de specialitate, la MedLife găsești oricând medici buni care știu să se apropie de pacienți, să îi trateze cu grijă și empatie, să inspire încredere. Experimentați, parte din cea mai mare platformă de diagnostic și tratament din România și ajutați de cele mai noi tehnologii, ei nu uită nicio clipă să fie, la rândul lor, oameni. Și asta pentru că dincolo de talent, vocație, experiență și abilități profesionale, ei sunt ghidați de două lucruri esențiale: iubirea față de oameni și fericirea lor, care îi inspiră și le oferă satisfacția misiunii împlinite cu succes la finalul fiecărei zile.
Iubim să vedem oameni fericiți, iar asta ne face medici buni.
Vezi rezultatele alegerilor prezidențiale – turul 1 și află când este turul al doilea al votului pentru președinție!