A învățat cum arată grija pentru ceilalți în copilărie, apoi a transformat-o în carieră
„Cred că primele gânduri de a face medicină au venit încă din copilărie și m-au urmărit până am luat decizia finală. A contat și faptul că am avut o soră care se născuse cu un retard psihomotor, iar aplecarea întregii familii spre a avea grijă de ea mi-a indus atenția spre nevoile celorlalți”, povestește Dr. Ioana Constantin, medic specialist în endocrinologie și ecografie pediatrică la MedLife.
În timpul școlii generale și, ulterior, al liceului, îi plăceau mult matematica și informatica, care i-ar fi oferit o carieră ușoară și confortabilă, cu care cocheta. Dar chiar dacă se aștepta că va fi mult de lucru și de învățat, că facultatea urma să-i ocupe majoritatea timpului și că pregătirea avea să nu se încheie niciodată, în clasa a XII-a, după luni de zile în care mama ei o întreba constant ce urmează să facă, a hotărât. Medicina era chemarea ei și avea nevoie de această interacțiune cu oamenii. Să simtă că prin cunoștințele ei îi ajută.
În timpul primilor ani de facultate, pendula între endocrinologie, pediatrie și psihiatrie pediatrică, dar când a venit momentul rezidențiatului, a ales să se specializeze în endocrinologie. La aproape 20 ani distanță, simte că a făcut cea mai bună alegere. În timp, și-a urmat și pasiunea pentru partea pediatrică a medicinei, cu o supraspecializare în endocrinologie pediatrică.
„În anul trei, în 2004, am plecat cu o bursă Erasmus în Spania. În timp ce mediul din spitalele românești era rece, cu multă presiune, acolo am văzut că se poate și o altfel de abordare. Deși munca era făcută foarte responsabil, după protocoale și ghiduri internaționale, fără vreun fel de rabat la calitate, medicii erau mult mai relaxați. Comunicarea cu pacientul era mai detaliată și acordau mai mult timp pentru a-i explica ce înseamnă diagnosticul, pașii pe care trebuie să-i urmeze”, își aduce ea aminte.
Abordarea umană merge mână în mână cu pregătirea continuă
Modalitatea de comunicare cu pacientul a fost și unul dintre motivele pentru care a ales să lucreze în mediul privat după terminarea rezidențiatului, iar din 2019 activează în cadrul rețelei MedLife. Aici are libertatea în a-și face programul încât să aibă timp pentru a asculta pacientul, pentru a-i evalua dosarul lui medical pe îndelete și a face investigații amănunțite, acolo unde e cazul. E un mediu în care se exprimă mai bine și își pune mai eficient calitățile în folosul pacienților.
Ceea ce e esențial, având în vedere că este genul de medic pentru care nu e doar important, ci esențial ca pacientul să fie implicat și împuternicit în deciziile asupra tratamentului. E parte din definiția sa pentru un medic bun: „Îi prezinți pacientului abordările terapeutice care ar putea fi urmate în cazul diagnosticului pe care îl are, ce presupune fiecare abordare în parte, care ar fi riscurile, reacțiile adverse, dar și avantajele. Iar deciziile să fie luate în cunoștiință de cauză de ambele părți. Mă gândesc, de exemplu, la obezitate unde e esențială munca pe care o face pacientul. Și e important ca el să capete încredere”, explică Dr. Constantin.
Își aduce aminte cum în timpul rezidențiatului, pacienților le era mai ușor să se deschidă în fața lor decât e medicilor cu vechime, să povestească prin ce trec cu mai multe detalii, despre temerile și trăirile lor, simptome și frici. A încercat să-și păstreze aceeași abordare umană și deschisă de atunci.
Abordare care, pe parcursul timpului, merge mână în mână cu cunoștințele medicale, pregătirea continuă și permanentă. Ca medic, crede ea, trebuie să fii la curent cu recomandările actuale, cu ghidurile internaționale și să ai abordare structurată.
Evident că asta aduce și un consum mai mare de timp și energie. Pregătirea continuă și după programul de la spital sau cabinet, acasă, unde citește articole despre diferite cazuri cu care se confruntă, ghiduri internaționale de endocrinologie sau participă la cursuri. Apoi, sunt și cazurile pentru care nu găsește soluția la fel de simplu ca în mod obișnuit, care rămân cu ea și după program și pentru care se sfătuiește cu alți colegi. Dar, din fericire, de cele mai multe ori găsește soluțiile potrivite.
În paralel, încearcă să mențină echilibrul dintre medicină și viața personală: merge la terapie pentru a-și procesa propriile griji sau neîncrederi, iese în natură, menține un program regulat cu prietenii și cei dragi. Își ascultă propriile nevoi atât pentru a avea o viață bogată, cât și pentru a reuși să fie cât mai deschisă și disponibilă pacienților ei.
***
Articolul face parte din campania “Oameni Fericiți, Medici Buni”
Sănătatea reprezintă principala sursă de fericire a românilor. La MedLife, fericirea oamenilor ne bucură, ne inspiră și ne motivează să oferim soluții medicale la cele mai înalte standarde.
Indiferent de specialitate, la MedLife găsești oricând medici buni care știu să se apropie de pacienți, să îi trateze cu grijă și empatie, să inspire încredere. Experimentați, parte din cea mai mare platformă de diagnostic și tratament din România și ajutați de cele mai noi tehnologii, ei nu uită nicio clipă să fie, la rândul lor, oameni. Și asta pentru că dincolo de talent, vocație, experiență și abilități profesionale, ei sunt ghidați de două lucruri esențiale: iubirea față de oameni și fericirea lor, care îi inspiră și le oferă satisfacția misiunii împlinite cu succes la finalul fiecărei zile.
Iubim să vedem oameni fericiți, iar asta ne face medici buni.