Libertatea: La un eveniment al producătorilor și distribuitorilor de mașini la care ați participat săptămâna trecută, prim-ministrul României a spus că s-ar putea ajunge la disponibilizări în industria auto din România. De altfel, și la nivel european, producătorii de mașini iau în calcul tăierea de locuri de muncă. Ce se poate face pentru a preveni un scenariu sumbru pentru lucrătorii din domeniu? 

Industria auto europeană și cea mondială se află într-un proces de transformare fără precedent – trecerea la mobilitatea electrică și revoluția tehnologică pe care o trăim aduc modificări în procesele de producție și nu numai. Toate aceste schimbări influențează și structura locurilor de muncă. Ce datorie avem noi, legislatori, ca mine, sau autorități naționale, ca domnul prim-ministru, este să ajutăm la transformarea locurilor de muncă, nu la pierderea lor. Grupul politic european din care fac parte, Partidul Popularilor Europeni lucrează la mai multe strategii industriale și una dintre ele privește chiar piața auto. Concluziile acestor strategii vor fi urmărite, ca un fir roșu, în activitatea noastră în Parlamentul European. 

Adevărul este că avem un deficit de lucrători calificați în domenii esențiale pentru viitorul industriei auto – inteligența artificială, analiza datelor, producția de baterii. Mai mult, domeniile conexe, de care depinde mobilitatea electrică au și ele deficit, nu exces de personal. Mă refer la expertiza legată de extragerea și prelucrarea metalelor rare sau la sectorul energetic. Deci avem nevoie, pe de o parte, de calificarea personalului, de recalificare și pe de altă parte, avem nevoie ca industria auto europeană să aibă în Europa dezvoltat întreg lanțul valoric și de producție. Asta ar aduce securitate pentru industrie și, firește, locuri de muncă pentru europeni. Cred că România este foarte bine plasată pentru a atrage investiții în noile tehnologii necesare pentru industria auto, cum ar fi producția de baterii sau de semi-conductori. 

În concluzie, eu voi susține la nivel european inclusiv direcționarea de fonduri către regiunile producătoare de mașini – așa cum e cazul României, fonduri care să fie folosite și pentru calificarea și recalificarea lucrătorilor în domeniu. La nivel național, nu pot decât să-mi doresc ca aceste fonduri să fie atrase și folosite. 

Libertatea: Întrebarea care s-a pus repetat în ultima perioadă, chiar și la Salonul Auto de la Paris, a fost dacă Europa mai poate să-și mențină poziția de lider mondial în industria auto, având în vedere concurența acerbă cu producătorii asiatici și americani. 

Personal, cred că da. Să nu uităm că industria europeană de mașini a dominat lumea prin performanță – a inventat și perfecționat un campion tehnologic incredibil, motorul pe combustie, care ne-a schimbat modul de viață și structura economiilor. Și în acest moment, industria europeană de mașini investește 73 de miliarde anual pentru cercetare și dezvoltare, un nivel de finanțare record pentru industriile europene. Dar de la “a putea” la “a face” mai sunt niște pași. Și succesul va ține de cât de repede vom parcurge acești pași. 

În primul rând avem nevoie, așa cum am spus, să dezvoltăm întreg lanțul valoric, prin  sprijinirea producției interne, promovarea parteneriatelor strategice cu țări bogate în resurse și încurajarea reciclării.

În al doilea rând, trebuie introdus un test de competitivitate în orice lege care privește industriile. În acest moment, standardele de emisii foarte ambițioase, din reglementările europene, ar putea impune amenzi pentru industria auto, în 2025, de până la 15 miliarde de euro. Va trebui să ne uităm înspre aceste reglementări și să vedem dacă sunt niște instrumente eficiente sau niște poveri inutile. Labirinturile legislative nu sunt tocmai jocul preferat al investitorilor, deci cred că în perioada următoare va trebui să mai tăiem din hățișul legislativ creat în ultimii ani. 

În al treilea rând, trebuie să investim – țintit în industrii și în infrastructură – că e de transporturi, de energie sau digitală. 

Libertatea: Ați vorbit de reglementări și există una care îi neliniștește și pe consumatori, nu numai pe reprezentanții industriei auto – din 2035, mașinile noi cu motor pe combustie nu vor mai putea fi vândute pe piața europeană. Care e poziția dumneavoastră în legătură cu această prevedere? 

Eu cred în neutralitatea tehnologică, adică – legislatorii impun niște ținte, dar nu prescriu soluțiile tehnice pentru atingerea lor. Nici mașinile pe hidrogen, nici cele electrice nu sunt invenții recente, iar motorul pe combustie a fost “câștigător” la un moment dat pentru că răspundea cel mai bine posibilităților industriei și nevoilor consumatorilor. Impunerea unei singure tehnologii, fie ea și una cu potențial ecologic, ar putea frâna inovația și dezvoltarea unor alternative mai eficiente. Noi când discutăm despre viitorul unei anumite ramuri economice, discutăm despre decenii. Deci a prescrie ceva astăzi, ca fiind soluție unică, în condițiile în care ne aflăm într-o adevărată revoluție tehnologică, e riscant.

Atingerea obiectivelor climatice ambițioase, pe care le susțin și eu, necesită o abordare pragmatică și diversificată. Avem nevoie de opțiuni multiple, nu de cămăși de forță legislative. Asta înseamnă să permitem dezvoltarea tuturor opțiunilor tehnologice, de la vehicule electrice la combustibili sintetici și e-fuels.

Libertatea: Și totuși, trendul “prescris” deocamdată este cel al mașinilor electrice. Și în România a crescut numărul lor, dar nu în aceeași măsură ca în restul Europei. Piața, deși crește, e fluctuantă, deci e o reticență și din partea consumatorilor. Cum se poate trece peste această reținere a oamenilor de a cumpăra mașini electrice? 

Cred că există trei factori principali care îi determină pe consumatori să fie reticenți – performanța propriu-zisă a produsului, prețul lui și infrastructura. 

Mașinile electrice sunt perfectibile în acest moment, mai ales în ceea ce privește bateriile. Nu avem încă date complete nici despre longevitatea mașinilor electrice și nu știm exact cum vor arăta piețele secundare ale acestor produse. De aceea trebuie să ne concentrăm pe investiții în inovație și dezvoltare de noi tehnologii.

Apoi, să discutăm despre preț. Câtă vreme statele oferă subvenții sau avantaje financiare la achiziționarea unei mașini electrice, piața crește. Dar subvențiile nu sunt soluții pe termen lung. Pe termen lung trebuie să ajutăm industria, așa cum am precizat, să aibă lanțurile valorice asigurate complet și să producă tehnologie mai bună, la costuri mai mici. 

Infrastructura e și ea foarte importantă. Sunt țări dezvoltate din acest punct de vedere, și regiuni, mai ales în estul și sudul Europei, în care infrastructura de încărcare electrică este o raritate. Am fost vreme de 5 ani comisar pentru transporturi al UE și am lăsat în urmă legislație și fonduri pentru a repara această inegalitate.  Conform regulamentului european, 2030 ar trebui să ne găsească, în UE, cu 3,5 milioane de stații funcționale. Pe rețeaua esențială de transporturi, ar trebui să avem stații de reîncărcare la fiecare 60 de kilometri. Cât am fost comisar și am administrat fondurile din Mecanismul pentru Interconectarea Europei, România nu a fost printre campionii atragerii de fonduri pentru acest tip de infrastructură. Desigur, poate acest lucru se va schimba. 

Dar, succesul acestei infrastructuri va depinde, în final, de sectorul energetic – de producția de energie verde, ieftină și suficientă, de rețele electrice moderne, cu capacitate corespunzătoare consumului și producției. 

Pentru a facilita accesul la mobilitatea electrică, Adina Vălean propune următoarele soluții:

Sprijinirea industriei auto pentru dezvoltarea de tehnologii mai accesibile: Reducerea costurilor de producție a mașinilor electrice ar face ca acestea să devină mai atractive pentru consumatori. Adina Vălean subliniază necesitatea asigurării unui lanț valoric complet pentru industria auto europeană, inclusiv producția de baterii și semiconductori, pentru a stimula inovația și a reduce dependența de importuri. 

Accelerarea investițiilor în stații de încărcare: Dezvoltarea unei infrastructuri extinse de încărcare este esențială pentru a încuraja adoptarea mașinilor electrice. Adina Vălean menționează regulamentul european care prevede atingerea a 3,5 milioane de stații funcționale în UE până în 2030, cu stații la fiecare 60 de kilometri pe rețeaua principală de transport.

Direcționarea de fonduri către regiunile producătoare de mașini: Adina Vălean susține alocarea de fonduri europene pentru regiuni precum România, care au o industrie auto importantă, pentru a sprijini recalificarea lucrătorilor și adaptarea la noile tehnologii.

Pe lângă aceste măsuri concrete, Adina Vălean subliniază importanța unei abordări pragmatice și diversificate în atingerea obiectivelor climatice. Ea susține neutralitatea tehnologică, permițând dezvoltarea și a altor soluții, cum ar fi combustibilii sintetici, pentru a oferi consumatorilor alternative viabile.

 
 

Urmărește-ne pe Google News