Pentru Elena Lidă, de 74 de ani din București, viața n-a fost ușoară și nici plină de prea multe bucurii. Căsătorită de tânără, a devenit mamă repede și la câteva luni s-a angajat ca infirmieră la grădiniță, în București, ca să-și poată crește copilul. Apoi a lucrat ca vânzătoare la „Casata”, cofetărie cu ștaif și pretenții, lucru greu zi după zi, mereu în picioare, luni și ani în șir. 

Valurile vieții au purtat-o dintr-un oraș în altul și de la o slujbă la alta crescându-și copilul, ținându-l la școală, la studii, sperând să-i facă măcar lui o viață mai ușoară și mai lipsită de griji. Schimbările n-au speriat-o și le-a înfruntat cu un curaj obligatoriu. Le-a luat ca pe un dat al sorții, lăsându-se pe ea și dorințele ei mereu pe dinafară pentru fericirea celorlalți, până când, la vârsta a treia a ajuns singură pe lume, fără un gest de mângâiere, fără o vorbă bună, cu rudele înstrăinate, copilul plecat departe, singură cu durerile, visele și dorințele ei neîmplinite…

A învățat însă, de la an la an, să se cunoască, să se maturizeze, a înțeles ce-a însemnat pentru ea suma deciziilor luate, știe de ce are nevoie ca să-și afle tihna sufletului și recunoaște, tăcut, că viața este o provocare. A căzut în disperare, nesiguranță, teamă, neputință, durere sufletească, nopți întregi cu insomnii, frustrări firești, tipice oricăruia dintre noi atunci când singurătatea îl înconjoară. A negat, s-a înfuriat, s-a mințit că-i doar ceva trecător, s-a amărât dar, într-un final… a acceptat! Asta până de curând, când a descoperit că poți să nu fii singur. S-a înscris ca beneficiar al Asociației Niciodată Singur – Prietenii Vârstnicilor și de atunci un voluntar ține mereu legătura cu ea, participă la o serie de activități, ieșiri, la mesele de sărbători organizate de asociație sau într-o excursie anuală.

Doamna Lidă a îndrăgit muzica de operă de mică, a cochetat chiar cu ideea de a cânta, dar n-a fost să fie. Așa cum n-a fost să fie să meargă vreodată la un spectacol de operă și acesta a rămas visul ei neîmplinit. Mereu curioasă și amatoare de frumos, Elenei, i-a plăcut să urmărească spectacole de operă la televizor, fără să aibă însă ocazia să pună piciorul în frumoasa clădire a Operei Naționale. Trecea pe lângă clădirea impresionantă aproape zilnic, privea afișele colorate, dar visul se opintea brusc în pragurile destinului.  Până de curând, când, după ce i-au deschis ușa într-un Crăciun care se anunța la fel de singuratic și de trist ca celelalte, cei de la ”Niciodată singur – Prietenii vârstnicilor” împreună cu farmaciile Dr. Max, au invitat-o pentru prima oară în viață, la un spectacol de operă. A fermecat-o interiorul pe care îl visase ani de zile, foaierul aurit, sala cu acustică perfectă, scara uriașă de marmură și peste toate, muzica, farmecul nespus al acesteia, vocile cristaline, costumele, decorul „Povestirilor lui Hoffmann”… totul. 

Așa a învățat Elena că cel ce te ajută și te iubește cu adevărat nu este cel care face risipă de cuvinte frumoase, ci oamenii- asemenea voluntarilor „Niciodată Singur”- pe care îi ai lângă tine atunci când ești singur și ţi-e greu. S-a redescoperit ca femeie și ca om sub ochii noilor săi prieteni din organizație, cei care știu să o privească până-n adâncul sufletului, știu să o accepte așa cum este și să o aprecieze cu adevărat.Elena Lidă își acceptă viața de acum. Așa cum este: mai complicată, mai agitată, sigur obositoare. N-ar face multe schimbări, deși a costat-o destul lupta cu  prejudecățile și poate cu răutatea oamenilor. Are împlinirile ei, clipele ei de liniște, acum are muzica pe care a visat-o o viață și oboseala plăcută a unei „misiuni” dusă la capăt cu bine, și are, mai ales, istoria acestei bucurii, spune ea, fără seamăn.

Oferă șansa unui vârstnic de a avea pe cineva alături! Trimite un SMS cu textul ÎMPREUNĂ la 8845 și donează 2 euro pe lună. Află cum te mai poți implica pe www.niciodatasingur.ro.

 
 

Urmărește-ne pe Google News