1 comentariuObosită și destul de plictisită de jobul ei rutinier, tânăra și frumoasa Helena (Josefin Asplund) se lasă convinsă de sora ei geamănă înstrăinată, Siri (interpretată de aceeași Josefin Asplund), să-i facă o vizită la sanatoriul exclusivist în care se află. Într-o carte poștală inocentă, aceasta îi descrie cadrul natural superb și îi evocă secvențe duioase din copilăria lor, iar Helena se simte atrasă în mod straniu de ideea revederii.
Ajunsă în superbul peisaj oferit de regiunea Trentino, cu lacuri, păduri și culmi muntoase, Helena nu e îngrijorată nici de înălțimea amețitoare și izolarea totală în care este plasat sanatoriul, nici de controlul drastic al bagajelor la care este supusă încă de la intrare. Întâlnirea cu sora ei de care a fost despărțită ani de zile este un prilej de emoții și revelații numeroase pentru Helena, care descoperă că rebela și excentrica Siri are un trecut ambiguu, presărat cu infracțiuni, detenție, pasiuni puternice și labilitate psihică. Atunci când abila ei soră îi propune să facă schimb de identități pentru o zi, pentru ca ea să poată ieși din sanatoriu și să ajungă la o persoană iubită aflată în pericol, Helena se împotrivește cu fermitate, dar Siri îi forțează mâna și dispare definitiv în noaptea următoare, furându-i tot ce avea la ea.
Infern într-un peisaj idilic
Aceasta este abia premisa serialului cu opt episoade „Sanctuarul” / „Himmelsdalen” (2019), care ne conduce treptat, alături de Helena, de-a lungul experienței terifiante în care a fost aruncată. Fără să-și mai facă vreo iluzie cu privire la intențiile surorii ei, femeia descoperă un univers amenințător, plin de secrete tulburi, în care trebuie să lupte pentru supraviețuire. Rând pe rând, o serie de personaje înspăimântătoare îi dezvăluie Helenei frânturi despre labirintul în care se află. Începând cu cinica și uscățiva Margot (Barbara Marten), colega ei de cameră, care o amenință că devine periculoasă dacă nu își alimentează dependența și până la personalul laconic al sanatoriului, care ascunde o vigilență de fier sub zâmbetele largi, culminând cu pacienții internați, cărora Helena le află cu groază adevărata origine și le observă comportamentele deraiate, toți cei din jur îi confirmă convingerea că se află într-un loc mai rău decât închisoarea.
Speranțele i se prăbușesc cu totul atunci când realizează că psihiatrii care o consultă refuză să-i asculte povestea identității răpite și o tratează ca pe tulburata Siri. De la zâmbitorul și perfidul dr. Fisher (Matthew Modine) la distantul dr. Silva (Philip Arditti) și chiar la aparent empatica dr. Kowalska (Agnieszka Grochowska), toți ridică un zid de indiferență în jurul ei, aducând-o la disperare. Între groază și resemnare, Helena începe să-și amintească parcursul copilăriei ei și al lui Siri, divorțul părinților, care le-a impus vieți separate, și evoluția ei până în acest punct din care nu pare să mai existe scăpare. În paralel, femeia se confruntă cu bizareria pacienților internați acolo – pe categorii de periculozitate și cu tratamente diferențiate – și realizează că dincolo de fațadă se află conspirații și alianțe înfiorătoare, care o amenință direct. Ea își dă seama că nici supraveghetorii direcți, tânăra Perky (Nathalie Rapti Gomez) sau taciturnul Bruno (interpretat de actorul de origine română Marius Bizău), nu vor mișca un deget să o ajute.
Ecranizare a cărții de debut a scriitoarei și jurnalistei suedeze Marie Hermanson, „Sanctuarul” are o miză interesantă și un ritm susținut, fiind asemănat cu producții precum serialul „Wayward Pines”, cu Toby Jones, Matt Dillon, Carla Gugino și Shannyn Sossamon și cu serialul difuzat de Amazon „Homecoming”, cu Julia Roberts, Bobby Cannavale, Chris Coope, Janelle Monae și Sissy Spacek.
O luptă fără câștigători
Cu fiecare episod, „Sanctuarul” ne antrenează într-o poveste care mânuiește teme ca furtul de identitate, dublul malefic și sechestrarea într-un univers halucinant. Regizorii Óskar Thór Axelsson și Enrico Maria Artale mizează permanent pe contrastul izbitor dintre frumusețea peisajului montan în care este ridicat acest sanatoriu-închisoare și întâmplările terifiante dintre zidurile sale. În plus, examinarea psihiatrică, șabloanele și capcanele ei sunt perfect ilustrate de permanenta confruntare surdă între medici și pacienți, purtată în clădirea etanșată a sanatoriului.
Reușita poveștii este intensificată și de distribuția excelent aleasă, care intră perfect în convenția apăsătoare a acestui loc de detenție deopotrivă luxos și terifiant. Excelenta actriță suedeză Josefin Asplund (care a jucat alături de Daniel Craig în „Fata cu un dragon tatuat”, alături de Pernilla August în drama „Call Girl” și pe care publicul o cunoaște inclusiv din succesul „Vikingii”) susține perfect dublul rol al lui Siri și mai ales al Helenei, pe care o transformă într-o prezență neliniștitoare, cu care empatizăm permanent. Alături de ea, reputatul Matthew Modine („Oppenheimer”, „Stranger Things”, „Cavalerul negru: Legenda renaște”), nominalizat la Emmy și considerat „unul dintre cei mai buni și mai adaptabili actori de cinema ai generației sale”, carismatica actriță britanică Barbara Marten („D-na Wilson”, „Cartea pierdută a vrăjitoarelor”) și fermecătoarea actriță poloneză Agnieszka Grochowska (care a jucat alături de Elle Fanning în drama „Teen Spirit”, regizată de Max Minghella), recunoscută drept una dintre cele mai bune actrițe din generația ei, alcătuiesc un grup convingător de personaje prinse într-un univers înspăimântător, în care medici, paznici și pacienți sunt zăvorâți într-o poveste presărată cu enigme la fiecare pas.