ComenteazăNotă: Acest articol conține informații despre automutilare și tentativă de suicid, care ar putea să vă afecteze.
Au trecut câteva luni de când Bianca, 23 de ani, a aflat că are tulburare de personalitate borderline. „Din adolescență am simțit că ceva e în neregulă cu mine, dar nu puteam să spun ce”, povestește ea.
Borderline, potrivit DSM 5, manualul elaborat de Asociația Americană de Psihiatrie pentru diagnosticul afecțiunilor psihice, se caracterizează prin instabilitate în relațiile interpersonale, imagine de sine schimbătoare și impulsivitate accentuată.
Apariția tulburării poate fi favorizată de anumiți factori. De exemplu, de expunerea în copilărie la stres prelungit și de faptul că te îngrijește un părinte cu o afecțiune precum tulburarea bipolară, explică Serviciul Național de Sănătate din Marea Britanie.
„Țipam după ajutor, dar aveam geamurile închise și nimeni nu m-a auzit”
În familia Biancăi, mama are tulburare bipolară. „În perioadele ei de depresie o numeam pe mama «normală». Nu prea stătea cu noi, dormea sau lucra la goblen”, își amintește ea. „Când dormea mai puțin, vorbea mult sau ieșea des în oraș și cheltuia bani, mă gândeam că iar se îmbolnăvește și încep episoadele maniacale, că iar nu-și ia pastilele. Întrerupea tratamentul destul de des”.
În timpul episoadelor maniacale, mai spune Bianca, mama ei își pierdea ușor cumpătul. Însă într-o zi, când fata era în clasa a XI-a, a lovit-o de mai multe ori: „M-a trântit în pat, s-a urcat peste mine și m-a luat la pumni și la palme. M-a și mușcat. Țipam după ajutor, dar aveam geamurile închise și nimeni nu m-a auzit”.
Atunci, tatăl Biancăi s-a hotărât să divorțeze. Bărbatul, șofer de TIR, pleca des cu munca, iar Bianca îi simțea lipsa, mai ales când mama ei trecea printr-o criză. „Mama evită să vorbească despre boala ei sau despre ce a făcut în trecut. Când am mai întrebat-o, mi-a răspuns că nu își aduce aminte”, povestește tânăra. „Dar nu o cred. Cred că se simte vinovată”.
Mama a sfătuit-o să nu meargă la psihiatru
În iunie, după un consult psihiatric, Bianca a primit diagnosticul de borderline. „Imaginează-ți că nu simți absolut nimic, iar în următorul minut simți totul la nivel 100. Constant ți-e frică să nu rămâi singură și existența ta depinde de o persoană”. Așa descrie ea ce trăiește.
Ar fi mers mai devreme la psihiatru, explică ea, însă mama ei a sfătuit-o să nu se ducă, pentru că un diagnostic ar fi putut să-i afecteze parcursul profesional.
Astăzi, Bianca este studentă la master în anul II, la Facultatea de Psihologie din Cluj. „Inițial mi-am dorit să ajung la Medicină, să devin psihiatru, după ce am fost cu mama prin spitale. Îmi doream să o fac bine”, își amintește ea.
Încă de când a citit niște cursuri pentru facultate, tânăra a bănuit că ar putea să aibă borderline. S-a recunoscut în criteriile de diagnostic: relații instabile, imagine de sine schimbătoare, frică de abandon, comportamente impulsive precum tăiatul.
„L-am amenințat că mă tai și că îmi fac rău”
În ziua în care a împlinit 16 ani, Bianca s-a tăiat la mână pentru prima dată. Prietenul ei de atunci era plecat din oraș și uitase să-i ureze: „La mulți ani”. După ce l-a sunat insistent, acesta i-a răspuns și s-a scuzat că nu ar fi avut semnal la telefon sau acces la internet.
„M-am enervat atât de tare… L-am amenințat că mă tai și că îmi fac rău”, povestește Bianca. „Nu mă credea. Am luat un cuțit, m-am tăiat la mână pentru prima dată în viața mea și țipam cu el în telefon. Încercam să-i arăt cât de mult m-a rănit. Mi-a spus că sunt nebună. Din adolescență, m-am obișnuit să mi se zică asta. Dacă afișam emoții mai intense, tata și bunicii din partea lui îmi spuneau că sunt ca mama, că o să ajung «la nebuni».
Ilustrație de Alina Marinescu
Continuarea, pe Școala 9
Dacă aveți ideații suicidare, apelați la Alianța Română de Prevenție a Suicidului: 0800 801 200 (Vineri, Sâmbătă și Duminică, între 19.00 și 7.00) sau scrieți oricând un e-mail la sos@antisuicid.ro.