Ce poate motiva un tânăr să aleagă o carieră în învățământ? Ana Maria, olimpică la pedagogie: „De mică visam să fiu doamna învățătoare”

Încă de mică, Anei îi plăcea ideea de a-i învăța pe alții. Își amintește și acum zâmbind de momentele în care îi aduna în scara blocului pe copiii din vecini, pentru a se juca de-a școala sau grădinița.

„Coboram pături, pixuri și mijloace didactice, pe care pe atunci le numeam «foi cu exerciții» dinainte pregătite, și începeam să fiu doamna învățătoare sau chiar educatoare, când se adunau doar copii mai mici decât mine”, spune ea.

Pe măsură ce a crescut, opțiunile i s-au clarificat și a ajuns la concluzia că vrea să devină educatoare. 

A ales profilul pedagogic pe ultima sută de metri

La finalul clasei a VIII-a, Ana nu se simțea încă pregătită să se rupă de casă, iar cel mai apropiat liceu pedagogic se afla în Târgu Jiu, la aproape 50 de kilometri de Motru, orașul în care locuia. „Această decizie avea mai multe consecințe: statul la cămin, acomodarea într-un oraș nou… Erau suficiente aspecte negative”, mărturisește eleva.

Era resemnată cu ideea că va urma un profil real în orașul ei, dar își dorea în continuare să urmeze cândva pedagogia: „Visul meu era să devin profesoară. Făceam un liceu doar ca să fie un liceu de aici din oraș și mai apoi urma să studiez tot pedagogia”.

Recomandări

Medicul Tironică Onu, condamnat să plătească sute de mii de euro unei paciente pe care a nenorocit-o pe viață. Este judecat și pentru că a cerut să fie aruncat la gunoi un bebeluș viu, născut prematur

În 2020, cu trei zile înainte să se încheie înscrierile la liceu, Ana a găsit pe o rețea de socializare un anunț că probele de aptitudini pentru liceul pedagogic se echivalau cu mediile de la câteva materii deja făcute la școală, ceea ce a determinat-o să își reconsidere opțiunea. „Nu-mi era teamă de probe în sine”, explică ea, „însă în urma unui final de clasa a VIII-a pandemic, cu multă recuperare pentru Evaluarea Națională, nu-mi mai stătea gândul la pregătirea pentru probe de aptitudini”. 

S-a mobilizat, iar în câteva zile avea toate actele necesare pentru a ajunge mai aproape de profesia visată. Își amintește și acum cu emoție de momentul în care s-a văzut admisă la specializarea învățători-educatoare: „A fost primul moment în care am plâns de fericire. Cea mai puternică dorință se împlinise”. Era elevă la Colegiul Național Spiru Haret din Târgu Jiu. 

S-a calificat la olimpiada națională de ziua ei 

Ana a ajuns să participe la Olimpiada Națională de Pedagogie și Psihologie la sugestia unei profesoare de la clasă, dar și din dorința de a descoperi mai multe despre provocările pedagogiei actuale. 

Înainte de pandemie, mai fusese la olimpiade de limba română, biologie și matematică. Îi plăceau materiile, însă niciuna nu o atrăgea în mod deosebit. Pedagogia, în schimb, o interesa atât de mult, încât a învățat cu cea mai mare ușurință: „Nu pot spune că am depus efort în concentrarea exclusivă pe învățat și repetat, căci totul era din pasiune și din dorința de a descoperi cât mai multe despre tainele pedagogiei”, povestește ea. Etapa județeană a avut loc în martie, chiar de ziua ei, aducându-i cel mai frumos cadou: calificarea la națională.

Recomandări

SONDAJ. Mircea Geoană, lider cu 21%, Marcel Ciolacu pe locul al doilea, cu 17,2%. Elena Lasconi, scor dublu față de Nicolae Ciucă

La naționala din acest an, elevii au avut două probe: una scrisă, pe care au susținut-o în județul de reședință, și una orală, la Târgoviște – acolo au participat doar elevii care au obținut peste 85 de puncte la proba scrisă. Despre ziua probei orale, Ana își amintește că a perceput-o drept cea mai emoționantă zi din viața ei. „Nu știam cum vor arăta subiectele, despre ce va trebui să vorbim. Aflasem doar că trebuia să vorbesc în jur de 15 minute”, mai spune eleva.  

„După această experiență sunt mai puternică, mai curajoasă, cu mai multă încredere în propriile forțe. Am avut confirmarea că drumul meu trebuie să fie pedagogia”, e concluzia la care a ajuns Ana după experiența acestei olimpiade.

Mai mult, și-a sfătuit toți colegii pasionați de pedagogie să participe, la rândul lor, pentru că olimpiada i se pare utilă în pregătirea unui elev pentru o profesie în învățământ: „Pedagogia răspunde la întrebarea «ce este educația?» și își aduce astfel contribuția la dezvoltarea cunoașterii umane. Doar prin cunoașterea umană, dar și a nevoilor elevilor, activitatea educativă devine una calitativă. Prin parcurgerea pedagogiei înveți să înveți, înveți să transmiți”, explică Ana. 

Recomandări

MAE, după ce Zaharova a acuzat Bucureştiul de distorsionarea istoriei, iar pe Iohannis de afirmaţii calomnioase: Unii învaţă din istorie, alţii încearcă să-şi agreseze sau să-şi invadeze vecinii suverani

Primele experiențe de predare

Elevii de la profilul pedagogic doar asistă la ore în clasele a IX-a și a X-a. Apoi, în ultimii doi ani de liceu, fac practică și chiar predau. Dar Ana a avut acea experiență încă din clasa a X-a, după ce i-a propus o învățătoare cu care mai colaborase să lucreze câteva exerciții cu elevii săi. Până la urmă, a predat o lecție de matematică la clasa I și a ținut o activitate de dezvoltare artistică la pregătitoare. 

La început, predatul i s-a părut o experiență stresantă: „Să te uiți la ei, să îi vezi pe toți cu privirea asupra ta, iar tu să fii centrul clasei respective… Toate mișcările tale sunt urmărite de treizeci și ceva de priviri”, povestește ea astăzi, când e mai relaxată. 

Adolescenta a avut parte și de situații amuzante. La clasa pregătitoare, spre exemplu, după ce a fost prezentată de doamna învățătoare, unul dintre elevi a întrebat-o dacă a mai predat vreodată. „Acesta a fost unul dintre cele mai comice momente pentru că elevii își puneau problema dacă eu pot să fac cu ei o activitate de dezvoltare artistică – pictam sau modelam. Dar a fost frumos, chiar dacă cei mici nu aveau atâta încredere în ceea ce poate face o practicantă”, spune Ana.

„Să te joci cu copiii pentru a-i învăța este mai serios decât pare”

Asistând la lecții atât la grădiniță, cât și la clasele primare, Ana s-a bucurat să descopere că teoria învățată la școală poate fi pusă într-adevăr în practică: „În mintea noastră se leagă permanent ceea ce studiem la clasă, la pedagogie, cu ceea ce se întâmplă în sala de clasă sau grupă: proiectarea și organizarea activităților, acțiunile copiilor, emoțiile pe care ei le resimt, dar și evoluția comportamentală a acestora”, mai explică ea. De altfel, își amintește că profesoara de pedagogie le-a explicat încă de la început că „pedagogia va fi ca o limbă nouă, în care vom vorbi pe tot parcursul demersului didactic”.

„Să te joci cu copiii pentru a-i învăța este mai serios decât pare”, consideră Ana. 

Continuarea, pe Școala 9 

Urmărește-ne pe Google News