ComenteazăElevii de la Liceul Tehnologic Puiești, Vaslui, s-au întâlnit cu fizicianul Cristian Presură luni, 13 martie, în cadrul proiectului „Care-i faza cu știința”, realizat de Școala 9. Liceenii s-au adunat într-o sală, iar omul de știință a vorbit cu ei prin Google Meet din Eindhoven, Olanda.
Copiii au aflat cum a crescut pasiunea pentru științe exacte a copilului vâlcean căruia îi plăcea să rezolve integrale, relația pe care a avut-o cu profesorii săi, cum a ajuns să lucreze la compania Philips în Olanda.
Discuția a alunecat apoi către elucidarea tainelor Universului. Copiii au vrut să înțeleagă mai multe despre spațiu și timp, despre extratereștri și teleportare și cum pot explica prin legile fizicii ceea ce văd în filmele SF.
Școala 9 este un proiect editorial independent dedicat educației preuniversitare inițiat de către BRD Groupe Société Générale.
Știința din „Interstellar”
– Am văzut acum ceva timp filmul „Interstellar”, un film extraordinar despre Univers. Întrebarea pe care mi-a ridicat-o acest film este: care ar fi explicația dumneavoastră pentru cea de-a patra și a cincea dimensiune, dacă sunt existente. Teoriile din acel film există și în viața reală?
– Merge să fac și un video pe YouTube despre asta. La Editura Humanitas a apărut traducerea cărții despre fizica din Interstellar. Puteți căuta pe internet. Acea carte a fost scrisă de Kip Thorne, eu am citit cartea, e foarte frumoasă. El este cel care s-a ocupat de fizica din Interstellar și este cel care a primit și premiul Nobel pentru descoperirile pe care le-a făcut. Vă puteți da seama că acest film Interstellar are în spate un tip care a scris fizică și care a luat și premiul Nobel! Mi se pare extraordinară chestia asta!
Acest om extraordinar vorbește frumos și răspunde la întrebarea pe care ai pus-o tu. Eu încerc acum să dau două răspunsuri foarte scurte.
Primul: faptul că el, atunci când intră în interiorul găurii negre, reușește să comunice înapoi în timp, să trimită informație se bazează pe o teorie din fizică aleasă de Thorne și care are o șansă să fie adevărată. Se numește paradoxul EPR (Einstein – Podolsky – Rosen) și e mult de explicat acum, dar cert e că are o șansă să fie adevărată. Este o combinație între mecanica cuantică și teoria relativității a lui Einstein. Așadar, avem aceste două mari teorii: mecanica cuantică, care descrie lumea microscopică, a atomilor și care zice că un atom poate fi în același timp și în stânga, și în dreapta. Imaginați-vă ce ar însemna să fiu eu și aici, și acolo, nu se poate. Dar mecanica cuantică spune că atomii au această proprietate. Și teoria relativității generală a lui Einstein care spune că spațiul se curbează. Teoria relativității a lui Einstein este pentru spațiu, pentru planete, iar teoria mecanicii cuantice este pentru atomi și nimeni nu reușește să le unească. Dar ceea ce spune în „Interstellar” Thorne este scos din singura teorie care ar putea să le unească.
Apoi: a patra dimensiune este timpul în teoria lui Einstein. Vă puteți imagina că tot ceea ce s-a întâmplat și tot ce se întâmplă este scris practic într-un fel de spațiu-timp care are patru dimensiuni, iar noi ne plimbăm prin acest spațiu-timp.
Dacă pun toate fotografiile spațiului una peste alta, o să creez ca un pachet de cărți de joc. Ce e fascinant este că acest spațiu-timp există și atunci toată istoria noastră de când eram copii, când am fost la școală, o găsim în acel teanc de cărți în care fiecare carte e o fotografie a spațiului, și noi simțim, de fapt, această curgere.
– Credeți că există extratereștri?
– Eu cred că există extratereștri, nu are cum să nu existe la cât de mare e Universul. Există galaxii pe care nici nu le vedem. Imaginați-vă că numai în universul nostru vizibil sunt sute de miliarde de stele. Sunt atât de multe că nici nu ne putem imagina.
Dacă viața noastră a apărut pe o planetă amărâtă cum e Pământul, sigur poate să apară și pe o galaxie foarte îndepărtată, pe una dintre minusculele lor planete. Și acolo sigur sunt niște extratereștri, doar că ceea ce este important este stadiul lor de evoluție. Poate sunt niște extratereștri care nu știu încă să scrie sau să citească sau poate sunt în situația în care eram noi acum 1.000 de ani, în care pur și simplu fac războaie între ei, se bat, dar n-au descoperit undele radio ca să poată să comunice.
Dar poate că există în altă parte niște extratereștri care au descoperit undele radio și vor să trimită semnale către Cristi Presură din altă galaxie și apasă acolo să ne trimită un mesaj Morse. Numai că galaxia lor se află la 3 miliarde de ani-lumină depărtare. Undele radio circulă cu viteza luminii. Dacă ei trimit semnalele acum, îi ia luminii 3 miliarde de ani să ajungă la mine. Ce-o să fie Cristi Presură peste 3 miliarde de ani? Praf și pulbere.
Eu am ajuns la concluzia că extratereștrii există, dar în alte galaxii. În galaxia noastră e posibil să avem șanse să găsim viață primară, microbi, microorganisme, dar nu forme de viață cu care să comunicăm.
Dacă ar fi să găsim extratereștri inteligenți cu care să comunicăm, aceștia ar putea fi la miliarde de ani depărtare. Ca să reușim să vorbim cu ei, ne trebuie alte tehnologii.
Nu cred că unii dintre extratereștri au venit pe pământ și s-au lăsat filmați sau le-am găsit noi OZN-uri. Dacă cumva unii dintre ei au ajuns pe aici, probabil sunt atât de avansați, că nici nu ne dăm seama că au trecut pe aici.
Despre teleportarea din „Star Trek”
– Credeți că în viitor ne vom putea teleporta?
– Asta cu teleportarea există, dar doar la nivel cuantic. La ora actuală se teleportează obiecte microscopice și se numește teleportare cuantică. Asta presupune că iei un obiect microscopic, un atom, îl scanezi, iei informația cuantică și o duci prin metode clasice într-o altă parte și o rescrii acolo. Practic, obiectul care era inițial este copiat identic la cea mai mică structură cuantică în altă parte și asta se numește teleportare cuantică. Ca să faci această copiere cuantică, obiectul inițial se distruge.
La Star Trek, vedem cum dacă scanezi un individ, Jean-Luc Picard, să zicem, îl scanezi cuantic, el dispare atom cu atom pentru că se distruge. În acea teleportare cuantică din Star Trek, ei ar putea să folosească această teleportare cuantică, scanează cuantic, toată structura telescopică se distruge și apoi se copiază identic într-o altă structură de atomi și se compune un alt Picard identic cu cel dinainte. Dacă este identic, se poate spune că este Picard.
Dar această teleportare cuantică nu este instantanee. Informația cuantică trebuie trimisă prin lumină și nu este instantanee.
Teleportarea în sensul la care te gândești este să iei corpul ăsta, să-l faci să dispară și să apară în altă galaxie, din păcate, în limita legilor actuale nu se poate.
Dar nu poți spune că n-o să se poată niciodată, fiindcă se tot descoperă lucruri noi. Teleportarea se va putea în viitor? Habar nu am. Dacă se descoperă niște legi profunde în natură, poate că cine știe, ne teleportăm pe altă galaxie și ne primesc extratereștrii la masa lor. Dar în timpul vieții noastre e puțin probabil, pentru că descoperirile nu sunt atât de rapide. În timpul vieții noastre ne bucurăm de Chat GPT, care e o descoperire majoră.
Fizica din poezia lui Eminescu
– Eminescu spune în „Sărmanul Dionis”: „Spațiul și timpul nu există, spațiul și timpul există doar în sufletul nostru”. Ce zice fizicianul despre teoria eminesciană?
– El e foarte poetic, dar reușește să prindă niște chestii. Când spune că spațiul și timpul este doar în sufletul nostru – eu am scris în „Fizica povestită” – este un lucru pe care îl regăsești în poeziile lui Eminescu. Vă povesteam de acel spațiu-timp al lui Einstein care este făcut din fotografii succesive ale spațiului una peste cealaltă. Și în acel spațiu-timp este scris și începutul universului, și când ne-am născut noi, și când am mers la școală.
În acest spațiu-timp, ce este viața unui om? Este o linie de univers. Dacă facem un grafic, în momentul ăsta suntem un punct în spațiu, în momentul următor suntem un alt punct în spațiu. Dacă unesc toate punctele, de la copilărie până la bătrânețe, o să obțin o linie și această linie se numește linie de Univers. În acest spațiu-timp, toată istoria voastră este o linie de univers. Eu întreb în „Fizica povestită”: cum toată viața noastră este o linie de univers, cum se face că eu simt doar un moment al liniei, eu simt acuma, momentul ăsta, de ce nu simt și momentul din copilărie? De ce nu mă simt acum copil? De ce mă simt la 50 de ani? De ce noi, oamenii, simțim pe toată linia de Univers doar un singur punct mereu? Este un lucru la care fizica nu poate răspunde. Fizica este atât de departe și de a răspunde de ce noi, oamenii, simțim durerea, de ce simțim momentul de acum.
Când Eminescu spune că „spațiul și timpul există doar în sufletul nostru”, vrea să zică că până la urmă noi simțim doar un moment din spațiu, cel în care suntem și doar un moment de timp. Atunci, spațiul și timpul sunt reduse cu totul în sufletul nostru într-un singur punct. Este un răspuns al lui Eminescu pentru acest lucru pe care fizicienii nu-l pot înțelege: de ce noi simțim doar un singur moment de pe toată istoria liniei de Univers?
Există lucruri pe care nu le cunoaștem. Fizica încearcă să explice cum se comportă atomii, cum se comportă spațiu-timpul, dar nu poate aborda cine suntem noi, cum simțim și de ce simțim. Tema subiectivă e greu de explicat în termeni științifici.