INTERVIU Profesori de română din Iași: „Performanță înseamnă în România doar un premiu la o olimpiadă și, eventual, notele de 10 la examenele naționale”

Școala 9: Dincolo de rezultatele la olimpiade obținute de elevii dumneavoastră, atât de apreciate în sistem, sunt cele mai mari realizări Întâlnirile Alecart de la FILIT? 

Emil Munteanu: E adevărat, în sistem, măsura valorii unui profesor este dată de rezultatele elevilor lui la olimpiade, în special atunci când vorbim despre școlile de top. Indiferent cât am încerca să cosmetizăm acest aspect și să vorbim despre implicarea elevilor în activități de voluntariat, în manifestări care să le cultive spiritul critic sau antreprenorial, despre participarea la proiecte europene, când se trage linie, revenim invariabil la performanța obținută în cadrul olimpiadelor. 

În acest spectacol al educației, doar acei puțini elevi excepționali contează, ceilalți sunt uitați, anonimizați, lăsați să se descurce cu pasiunile lor. De exemplu, la evaluarea anuală, prin care trece fiecare profesor la sfârșitul anului școlar, directorul școlii a considerat că merit felicitări doar pentru premiul de la faza națională a Olimpiadei de română. Atât. Niciun cuvânt despre Clubul de lectură Alecart, despre Întâlnirile Alecart la FILIT sau despre celelalte întâlniri cu scriitori și personalități ale vieții culturale din timpul anului. Niciun cuvânt despre minunatele recenzii de carte, despre cronicile de teatru sau de film, despre eseurile scrise de către elevi.

Recomandări

De ce nimeni nu poate prezice strategia Trump 2.0 privind Ucraina

Aceste forme de educație rămân consemnate într-un raport, sunt îndosariate, dar nu interesează cu adevărat. Ele nu cuantifică o performanță. Nu contează pentru nimeni din sistem dacă elevii citesc, dacă merg la spectacole de teatru, dacă au opinii etc. 

În acest context, atât Întâlnirile Alecart la FILIT, cât și cele din timpul anului sunt spectacolele în care elevii dobândesc o voce, au curiozități și opinii, își scriu impresiile despre cărțile invitaților și despre evenimente, sunt validați de reacțiile și răspunsurile/aprecierile scriitorilor. Obțin rolul principal într-un altfel de spectacol, în care a fi cititor pasionat contează, primesc aplauze nu de la profesori sau de la conducerea școlii, ci de la colegi, de la jurnaliștii acreditați, de la scriitori sau de la spectatorii obișnuiți care participă la dialogul lor cu invitații. 

Recomandări

Cu banii la vedere. PSD a cheltuit 90% din suma totală pusă la bătaie de candidații la Președinție în prima săptămână de campanie

Pentru că la fiecare Întâlnire Alecart la FILIT, pe lângă cei peste 200 de elevi și de absolvenți, participă și mulți cititori de toate vârstele, ceea ce l-a determinat pe jurnalistul Ovidiu Șimonca să considere Întâlnirile Alecart „al doilea punct de interes al festivalului după Serile FILIT de la Teatrul Național.” De altfel, cred că aceste întâlniri impresionează și prin faptul că muzica, literatura și artele plastice sunt în același loc. Anul acesta am curatoriat o expoziție de grafică semnată de artistul plastic Ioniță Benea, un colaborator apropiat al revistei „Alecart”, în care a fost ilustrată/„interpretată” poezia lui Radu Vancu din volumele Psalmi și Kaddish.  

– Ce se întâmplă concret acolo?

Nicoleta Munteanu: Pentru elevii noștri, FILIT începe propriu-zis din timpul verii, când primesc numele autorilor invitați și titlurile volumelor pe care le vom aborda, volume pe care le citesc până la mijlocul lui septembrie, când începem să le discutăm în cadrul Clubului Alecart, în prezența absolvenților, acum studenți la Litere, la Drept sau la Medicină. Anul acesta, am avut la FILIT opt evenimente și 13 scriitori invitați. Asta înseamnă cel puțin 13 cărți de citit. Dar niciun elev nu s-a plâns.

Recomandări

Infractori prinși cu ajutorul inteligenței artificiale. Profesor dr. Vlad Niculescu Dincă: Trebuie să înțelegem aceste „unelte”, altfel există un risc real să fim toți tratați ca suspecți | Interviu

După prezentări, urmează dialogul publicului cu scriitorii. Având cărțile citite, au foarte multe întrebări. Nu toate pot fi puse în timpul celor două ore cât durează un eveniment, așa că sesiunile de autografe se transformă, de multe ori, în sesiune de Q&A. La sfârșitul întâlnirii, autorii sunt invitați să adreseze o întrebare publicului – e unul dintre momentele favorite. Îmi amintesc acum două dintre ele, cea adresată de Mihai Radu – „Ați ieși la un suc/ bere cu Paul din Repetiție pentru o lume mai bună?” și cea a lui Marcus Zusak – „Cum ați reacționa când un text/un roman în care ați crezut v-ar fi respins?” 

„O carte citită de către ei e un pariu câștigat în fața tehnologiei”

– Organizați întâlniri cu scriitorii tot timpul anului. Cum sunt interacțiunile? Ce curiozități au elevii dumneavoastră?

Nicoleta Munteanu: De-a lungul anului, organizăm, într-adevăr, multe întâlniri cu scriitori. De asta, la FILIT, preferăm să avem invitați scriitori străini, cu care nu am avea ocazia altfel să intrăm în dialog. Întâlnirile Alecart sunt un bun prilej pentru elevii noștri de a rămâne conectați la literatura de azi, de a-și valida intuițiile și de a avea o motivație suplimentară de a citi. 

După întâlnirea cu Radu Vancu din septembrie, care a deschis seria manifestărilor de celebrare a 15 ani de Alecart, mulți dintre elevii noștri au simțit nevoia să recitească Kaddish. Răspunsurile invitatului le-au schimbat viziunea despre volum, iar prin revenirea asupra lui au vrut să vadă cine „are dreptate”, ei sau autorul. 

Emil Munteanu: Noi le spunem că totdeauna cititorul are dreptate, dar, bineînțeles, vor să se convingă singuri :). Dacă ați putea să auziți discuțiile pe care le au între ei după o întâlnire cu un scriitor, ați înțelege de ce aceste manifestări sunt mai importante decât olimpiadele: implică mai mulți elevi care fac același lucru – citesc și discută din plăcere fără așteptarea unui premiu, trăiesc altfel pentru câteva ore, se instaurează o altfel de competiție, ierarhiile se schimbă permanent, își descoperă colegii în alte ipostaze.  

„Ca profesor la filologie nu-ți poți propune doar să respecți ad litteram programa”

– Există în continuare percepția în școala de azi că elevii de la Uman sunt mai puțin înzestrați decât cei de la Real. Cum poate fi spartă preconcepția și lupta nesfârșită între materiile tehnice și cele socio-umane?

Emil Munteanu: Din păcate, chiar unii profesori de română încurajează menținerea acestei prejudecăți. În viziunea părinților și a profesorilor, elevul de la filologie are opțiuni limitate, nu-și poate gestiona timpul foarte bine, pentru că nu are de rezolvat exerciții de matematică, fizică, chimie etc., este prea relaxat, fiindcă se ocupă de lucruri „neserioase”, pe care oricum le-ar fi putut face și dacă era la mate-info sau la științe. Apoi, cei mai mulți olimpici la română sunt de la clasele de Real. Aparent, sunt argumente convingătoare ca filologia să fie acea clasă în care se adăpostesc cei ce fug de matematică, acea clasă care primește ultima literă disponibilă (E, F, G). 

Anul trecut, dintre liceenii de la Colegiul Național Iași care au obținut premii la faza națională a Olimpiadei de română, doar unul a fost de la filologie și acela s-a calificat la națională după redistribuire, ceea ce ar justifica preconcepția de care spuneați. Totuși, în fond, realitatea e alta. Contează cum acești elevi de la filo sunt priviți de către profesori, cum se simt ei văzuți de către cei din jur, cum sunt validați în sistem, în școală. 

Ca profesor la filologie nu-ți poți propune doar să respecți ad litteram programa, nu poți să-i pregătești doar pentru bacalaureat (care, de altfel, poate fi luat cu notă mare și fără a citi vreo carte) sau, eventual, pentru olimpiadă, ci să-i implici în proiecte ample, în activitățile cluburilor de lectură, să le dezvolți reflexele culturale & simțul critic, să le propui ateliere de scriere creativă și să le arăți că a citi e mai mult decât o pasiune, e un mod de autocunoaștere și de înțelegere a lumii. 

Că a scrie despre cărți, despre spectacole sau despre filme e premiul cel mare. Și că a scrie proză sau poezie e împlinirea sufletească pe care nicio problemă de matematică nu ți-o poate asigura. E drept, concursurile de creație literară, invitația la festivaluri internaționale de literatură ca jurnalist sau ca poet/ prozator nu au nicio valoare în fața olimpiadelor școlare, dar elevul de la filo va înțelege că el joacă în altă ligă și că nu concurează cu elevi, ci că stă alături de scriitori/jurnaliști, formatori de opinie. Așadar, pentru a scoate clasele de filologie din anonimat trebuie să le cultivi orgoliul de cititor și, poate, de creator. Pentru asta e nevoie de profesori care să nu se mulțumească doar cu rezultatele la bacalaureat/olimpiadă și de directori care să aibă viziune pentru a găsi acei profesori cu un proiect cultural adaptat acestor clase.

Interviul complet, în Școala 9. 

Urmărește-ne pe Google News