3 comentariiAmendamentul privind confiscarea telefoanelor de către profesori a fost susținut de PNL, PSD, AUR, UDMR și minorități și a fost votat la începutul săptămânii, alături de alte sancțiuni pentru elevi, în Comisia de învățământ din Camera Deputaților. Proiectele de legi ale educației sunt pe ultima sută de metri în Parlament, iar raportul final al Comisiei, cu toate modificările aduse de partide, urmează să fie publicat săptămâna viitoare, pentru ca apoi să ajungă în plen pentru vot final.
Noua prevedere mai spune și că, în cazul în care profesorul îl „prinde” pe elev folosind telefonul, acesta i-l poate lua și preda numai părinților sau tutorilor legali.
Pentru elevii de liceu însă, nu se schimbă nimic. Decizia privind interzicerea telefoanelor rămâne la dispoziția școlii, așa cum este și acum.
Este „preluare”, nu „confiscare”
Cât de corectă este confiscarea unui bun personal, chiar și când vine vorba de copii? Poate fi o măsură care se contrazice cu alte drepturi?
„Nu există dreptul de a deține un telefon mobil”, a răspuns judecătorul Cristi Dănileț la întrebările Școala 9.
El atrage atenția că prevederea evită termenul „confiscare” și folosește cuvântul „preluare”, tocmai pentru că duce cu gândul la alte implicații legale. „În dreptul penal, când se săvârșește o infracțiune cu un obiect și ești condamnat, acel obiect se confiscă. Adică se ia în proprietatea statului și se distruge. Aici nu e cazul”, explică Dănileț.
Un telefon mobil poate fi, până la urmă, același lucru ca un cuțit, în sensul de obiecte interzise la clasă. „Școlile își pot face regulamente. Și legea vine peste. Iar părinții sunt reprezentanții legali ai minorilor. Practic, un minor nu are capacitate deplină”, spune și avocata Mihaela Paneș.
„Ideea de bază este că orice regulă este garantată prin sancțiune”, punctează ea.
Avocatul Cătălin Vlad este însă de altă părere. Regula de a nu folosi telefoanele la oră este legală. Ce nu este legală, crede el, este posibilitatea de a deposeda un minor de orice bun al său, fără acordul părinților.
„Minorul are dreptul să posede inclusiv la școală orice bun, atât timp cât nu îl utilizează ilegal”, explică acesta.
„Utilizarea se poate sancționa în varianta în care poate fi sancționat un elev, cu scăderea notei la purtare sau alte variante, nu cu deposedarea”, adaugă avocatul.
Cătălin Vlad vorbește și despre implementarea unui sistem de bruiaj al semnalului de la telefoanele mobile. Acest sistem este folosit în unele țări în închisori, spre exemplu, dar este considerat, altfel, ilegal și interzis.
Se încalcă un spațiu personal
Reprezentanții elevilor sunt și ei de părere că este încălcat un spațiu personal al copilului, în momentul în care profesorul îi ia telefonul mobil. Alexandra Popescu, secretar general al Consiliului Național al Elevilor, spune că înainte de o astfel de măsură radicală, trebuie făcute activități de prevenție. Mai exact, ca adulții să afle de ce un elev ajunge să folosească telefonul la ore: nu este atras de modul în care este predată ora?, copiază? – și dacă el copiază, de ce?
„E clar că nu e un lucru bun folosirea telefonului pentru scurtături, dar de ce simte un elev nevoia să facă asta? În plus, când vine vorba de copiat, de exemplu, există deja sancțiuni pentru asta, sancțiuni care se iau și când folosește o fițuică sau copiază de la un coleg”, explică tânăra.
Nici părinții nu văd confiscarea telefoanelor ca pe un lucru bun. O problemă pe care o ridică Iulian Cristache, președintele Federației naționale a asociațiilor de părinți, este posibilitatea ca telefonul mobil să fie spart sau afectat în vreun fel accidental după ce e preluat de profesor. Ori, chiar copilul să-l predea profesorului deja stricat, dar în fața părinților să dea vina pe dascăl. Și atunci, pe cine cred părinții?
„Nu vrem să ajungem să intrăm în meciuri profesori-părinți. O soluție ar fi ca telefonul confiscat să fie închis într-o cutie. Sau și mai bine, copiii să aibă dulapuri și să le lase acolo când intră la ore și să-l poată folosi în pauze – nu înțeleg de ce atâta înfierare și pe asta, să nu le poată folosi în pauze”, afirmă Iulian Cristache.
Confiscarea telefoanelor mobile nu este o idee bună, spun chiar profesorii
Dulapuri în care copiii își lasă lucrurile există deja la școala privată Matei International School în care predă Andreea Vidrașcu. Cei mici nu vin la școală cu telefoanele mobile, dar atunci când vin, le lasă în dulapuri și le iau la finalul orelor, iar părinții le anunță pe învățătoare de acest lucru.
Se întâmplă rar ca un elev să folosească telefonul la ore, spune învățătoarea. Dar atunci când se întâmplă, sunt anunțați părinții.
„De obicei, părintele îmi spune să fac ce consider că este bine. Discut cu elevul, îi explic de ce nu e bine ce a făcut, vorbim apoi împreună cu ceilalți colegi ca să-l iertăm și își pune singur telefonul în dulap”, povestește Andreea Vidrașcu.
„Nu pot să spun nici că sunt de acord, nici că nu sunt, pentru că la noi în școală, elevii își lasă telefoanele în dulap. Dar consider că telefonul este bunul lui personal, al elevului, și nu pot eu să i-l iau”, afirmă învățătoarea.
Ovidiu Bădescu, profesor de matematică la Colegiul Național Traian Lalescu, din Reșița, vede și plusuri, și minusuri în noua prevedere.
Pe de-o parte, elevii săi folosesc mult telefonul la ore, pentru că așa și-a construit curricula, interactivă, antrenându-i pe copii printr-un dispozitiv de care oricum sunt nedespărțiți.
„Telefoanele pot fi utile când sunt folosite educativ. Eu nu am o problemă nici dacă le folosesc nu când facem exerciții sau predau, ci pentru a face fotografii unor prezentări sau unor formule pe care le arăt la tablă, pentru că îi ajută. Eu nu am nicio problemă”, explică dascălul.
Minusurile vin când elevii folosesc telefoane în cu totul alte scopuri, dar mărturisește că el, personal, nu s-a lovit de așa ceva. „Am elevi conștiincioși”.
„Profesorul nu trebuie să fie jandarm”
Tot profesor de matematică, de această dată din București, de la Colegiul Național Tudor Vianu, Costel Chiteș, se arată parțial de acord cu amendamentul legislativ.
Interzicerea telefoanelor la ore, regulă care există oricum în statutul elevului și în ROFUIP, este necesară. Dar confiscarea lor de către profesori e „ușor deplasată”, afirmă Chiteș, din cauza „adversității din partea copilului când i se ia jucăria”.
„Profesorul nu trebuie să fie jandarm”, punctează profesorul de matematică.
Andreea Ionescu, fondatoarea Grupului civic „Părinții cer schimbarea”, este de acord, măsura pur și simplu nu este fezabilă, în special la liceu, unde tinerii sunt deja dezvoltați din mai multe puncte de vedere.
Ea crede că dacă un elev încalcă acest regulament al școlii – și curând, legea -, nu e drept ca un profesor să-l rupă pe copil de comunicarea cu părintele. „Sunt copii care fac naveta sau sunt părinți care folosesc aplicații cu GPS pentru a monitoriza unde se află copilul. Pentru unii dintre noi, poate fi motiv de panică”, explică Andreea Ionescu.
Ne luptăm tot timpul cu vremurile actuale, în loc să acceptăm schimbările și să ne adaptăm. Copiii sunt curioși și e normal. Ca profesor, trebuie să le stimulezi curiozitatea. Da, să nu se joace pe telefon la ore, dar telefonul poate fi introdus într-o educație interactivă.
Andreea Ionescu, fondatoarea Grupului civic „Părinții cer schimbarea”:
Fondatoarea asociației de părinți e de părere că nu telefonul mobil e problema, ci faptul că elevul pur și simplu se plictisește. „Pe vremea mea nu aveam telefon mobil și tot făceam altceva când ne plictiseam la ore, ne trimiteam bilețele, completam jurnale”.
Articolul complet, pe Școala 9.