Specialistă în formarea cadrelor didactice: „Calitatea unui sistem educațional nu poate fi mai bună decât calitatea profesorilor săi”

În acest moment, cifrele disparităților din sistemul educațional arată astfel:

• Jumătate dintre copiii României sunt în risc de sărăcie și excluziune socială;
• 1 din 5 copii din România rurală abandonează școala înainte de a împlini 15 ani. România are cea mai mare rată de părăsire timpurie a școlii din UE: 15,3%; Rata abandonului este dublă în mediul rural;
• Decalajul în învățare între un copil de 15 ani care a studiat în rural față de unul care a studiat în urban este de 3 ani; 
• Riscul de performanță școlară scăzută este de 6 ori mai mare pentru un copil din medii dezvantajate față de altul care are acces la resurse;
• Doar 2% din populația romă are studii universitare; mai mult de 80% are cel mult 8 clase;
• Rezultatele obținute de elevii români la testările internaționale arată abilități foarte scăzute de literație, numerație, gândire științifică (PISA 2018, underachievement in reading: 40,4%; math: 46,6%; science: 41,4%).

„Dacă mai adăugăm 27 de miniștri ai educației în 20 de ani și cel mai mic cost standard/elev, începem să ne facem o idee nu doar despre cum e să fii elev în România rurală, ci și despre cum va arăta viitorul pe care noi, prin alegerile noastre, îl construim acum, împreună”, a scris Mirela Ștețco în Școala 9. 

Recomandări

Consiliile Județene au cheltuit peste 2 milioane de euro pe servicii juridice în ultimii cinci ani. Mai mult de jumătate din sumă a ajuns la trei mari case de avocatură

În România, costul standard/elev este 1.359 SPC versus 12.322 în Luxemburg, SPC fiind standardele puterii de cumpărare, o monedă artificială comună care uniformizează puterea de cumpărare a diferitelor monede naționale. Cu alte cuvinte, SPC „cumpără” același volum dat de bunuri și servicii în toate țările.

Programele pentru echitate nu au funcționat

Potrivit specialistei în formarea cadrelor didactice, toți actorii implicați ar trebui să depășească interesul personal atunci când vine vorba de proiectul de lege a educației: 

„În măsura în care vom reuși să ieșim din interesul personal și/sau profesional absolut legitim (ce e mai bine pentru copilul meu; ce e mai bine pentru mine, ca profesor; ce e mai simplu pentru mine ca dezvoltator și legiuitor de politici publice), pentru a vedea tabloul mare și pentru a ne așeza în papucii cetățeanului care evaluează din perspectiva anului 2030 calitatea deciziilor prezente, vom înțelege că prioritatea zero pentru noi acum ar trebui să fie rezolvarea sistemică a problemei inechității din sistemul nostru educațional.”

Recomandări

România a refuzat să extrădeze în Rusia un cetățean moldovean: „Predarea e susceptibilă să aibă consecinţe de o gravitate deosebită”

Abordarea cu privire la inechitatea din sistem ar trebui să fie judecată după alte criterii, mai spune aceasta. Până în prezent, am abordat inechitatea mai degrabă prin lentila inputului – acces egal, prin învățământ gratuit și obligatoriu, și sprijin reactiv, suplimentar, pentru a susține accesul copiilor din medii vulnerabile la școală – masă caldă, burse sociale, tichete sociale pentru grădiniță, rechizite, tablete, etc. „Programele privind calitatea actului educațional în școlile din medii dezavantajate (A Doua Șansă, programe remediale și inițiative de tipul „școală după școală”) par să fi eșuat lamentabil, dar previzibil, pentru că ele au fost susținute exact de către cadrele didactice care au generat și/sau au menținut printr-o motivație nepotrivită și printr-o pregătire inadecvată decalajele”, spune Mirela Ștețco.

Aceasta a enumerat și soluțiile la care au apelat sistemele educaționale ce au reușit să restrângă diferențele și să performeze, ignorate în România și integrate doar parțial în noile reglementări privind cariera didactică:

• Selectarea oamenilor potriviți să devină profesori (calitatea unui sistem educațional nu poate fi mai mare decât calitatea profesorilor săi);
• Dezvoltarea acestor oameni în gestionarea eficientă a învățării (singura cale de a îmbunătăți rezultatele pe termen mediu și lung este să îmbunătățești calitatea procesului de învățare);
• Asigurarea unor sisteme de sprijin care să asigure accesul fiecărui copil la educație de cea mai bună calitate (singura cale ca un sistem educațional să atingă cea mai înaltă performanță este să ridice standardul fiecărui elev).

Recomandări

Român judecat pentru ucidere din culpă după moartea unui zilier. Obligațiile proprietarilor care lucrează în gospodărie cu prieteni sau vecini

„N-ar mai trebui să fie niciodată despre «cu ăștia nu se poate face nimic»”

Organizația Teach for Romania derulează, în parteneriat cu Ministerul Educației, un program de intervenție în școlile din medii vulnerabile prin care îi susține pe profesori. „Datele noastre de impact ne-au arătat că, mai ales atunci când este sprijinit și de resursele care asigură accesul, profesorul dedicat, bine antrenat, poate schimba traiectoria de viață a copiilor și poate sparge bariera mediului socio-economic în creșterea performanței elevilor”. 

Selecția cadrelor didactice este un punct de interes pentru ONG-urile care lucrează în domeniul educației. „În ceea ce privește evoluția în carieră pe orizontală, prin specializare, am văzut diferența pe care o poate face în viața copiilor care trăiesc în medii vulnerabile un profesor antrenat special pentru a gestiona cu succes programe de învățare accelerată (remediale) în literație, numerație și programe extracurriculare concentrate pe dezvoltarea spiritului civic și a leadershipului elevilor”, mai scrie Mirela Ștețco. 

„Credem cu tărie că a venit vremea să ieșim din reactivitate și din paradigma lui «fă rai din ce ai». Iar pentru asta, avem nevoie mai întâi de un alt tip de mindset, mai ales atunci când ne uităm la copiii din mediile vulnerabile. N-ar mai trebui să fie niciodată despre «cu ăștia nu se poate face nimic». Nici despre cum îi reparăm, cum «îi aducem la nivelul celorlalți». Nici despre cum îi salvăm și programe «remediale».”

Editorialul complet, în Școala 9. 

Urmărește-ne pe Google News