Tânăra care se luptă cu anorexia de la 13 ani: „Aveam două lucruri pe care le puteam controla,  școala și mâncarea”

Notă: Acest articol cuprinde informații sensibile și o mențiune cu privire la tentativă de suicid.  (Ilustrație de Alina Marinescu)

De fiecare dată când mânca, chiar și numai o bucată de roșie, Alessia, care a ales să apară public doar cu prenumele, calcula caloriile înghițite. Îndată ce gusta ceva sau bea apă, se privea în oglindă și verifica: se îngrășase? Era în clasa a VII-a când se cântărea de două-trei ori pe zi. „Dacă vedeam câteva grame în plus, pentru mine era imens”, își amintește Alessia, acum, la 19 ani. 

După aproape șapte ani cu tulburări de alimentație, încă își numără caloriile. Încă se străduiește să își accepte corpul și să înțeleagă de ce și-a impus în școala generală să dea jos o mulțime de kilograme. 

(La recomandarea specialiștilor am evitat să folosim numere ca să descriem greutatea sau aportul caloric, pentru că ar putea să influențeze alte persoane cu tulburări alimentare). 

„Beam cinci-șase litri de apă ca să-mi fie stomacul plin, să nu aibă loc să intre mâncarea”, povestește ea despre ce făcea ca să nu-i mai fie foame. „Pentru mine mâncarea era specială, nu ceva de care un om are nevoie”, mai spune Alessia.  

Recomandări

Cadoul Înaltei Curți pentru impostorii din decembrie 1989: Judecătorii îi ajută pe Ion Iliescu și pe oamenii săi să-și păstreze certificatele de revoluționari

Așa că își permitea să mănânce doar în excursii sau la zile de naștere. Cu două-trei zile înainte și după însă nu băga nimic în stomac. Cândva a plecat cu părinții până la Cluj, la 100 și ceva de kilometri de orașul natal. Atunci, ține ea minte, a mâncat pe drum bomboane, biscuiți sărați și o ciocolată. Într-un mall din Cluj și-a luat noodles și înghețată, iar când a revenit acasă, a dat gata două farfurii de mâncare gătită. 

„Stomacul meu exploda”, povestește tânăra. „Mă simțeam vinovată, dar în același timp mă gândeam că oricum nu o să mai mănânc trei zile”. 

„Aveam două lucruri pe care le puteam controla: școala și mâncarea”

În clasa a VII-a, Alessia asculta K pop, muzică pop coreeană. În acea perioadă a aflat despre o dietă pe care o ținuse una dintre cântărețele pe care le admira și s-a hotărât să o încerce. Dimineața mânca un măr, la prânz un cartof dulce și seara bea un pahar de lapte. Nu-i plăceau, dar a văzut repede un rezultat. 

La 13 ani, nu se simțea bine printre prietenele ei, spune ea, mult mai slabe. 

N-a analizat până acum tot ce-a determinat-o să înceapă cu restricțiile alimentare, dar crede că anumite experiențe au contribuit la asta. Faptul că instructorul de patinaj – sport de care tocmai se lăsase – o îndemna să nu mănânce pâine și îi tot spunea că o s-o cântărească. 

Recomandări

Un român stabilit în Austria de 17 ani s-a întors acasă, ca să repare cișmelele din orașul natal: „Când le vezi în starea actuală, cazi în depresie”

Faptul că încerca să se integreze în grupuri de adolescenți și devenise cea care le făcea tuturor pe plac. „Am fost respinsă de multe ori. Săream din grup în grup când un grup nu mai voia să stea cu mine”, spune Alessia. „Încercam să găsesc alți prieteni”. 

Și comentariile băieților în legătură cu greutatea ei. S-a dus, de exemplu, cu doi colegi la un fast food și ei au făcut glume precum: „Ție îți luăm două șaorma mari, nu?”. Altul i-a spus din senin, într-o excursie, că s-a cam îngrășat în ultima vreme. 

La scurt timp, s-a apucat de dietă și a ținut-o opt luni. La un moment dat, a înlocuit cartoful dulce de la prânz cu o mică salată dintr-o roșie și un castravete. Evita să mănânce cu părinții sau de față cu alte persoane. 

„În alea opt luni, mama mi-a tot zis că nu-i OK ce fac, să mă opresc. Eu chiar nu vedeam nimic greșit, credeam că am situația sub control. Eram șefă de promoție, aveam două lucruri pe care le puteam controla: școala și mâncarea”, spune adolescenta. „Nu eram mai acceptată, doar primeam mai multe complimente din partea colegilor și a rudelor”.  

Predispoziția genetică și mediul în care te dezvolți 

Doar cu mama ei vorbea despre regimul alimentar restrictiv, căci tatăl nu credea că ar fi înțeles-o. Dar și conversațiile cu mama duceau deseori la certuri, pentru că aceasta insista ca fata să se hrănească. 

Recomandări

LIVE TEXT Alegeri prezidențiale 2024, turul 1. Votarea a început în țară: peste 222.000 de voturi în Diaspora până la ora 06:00, sub pragul din 2019

După acele luni, Alessia și-a asamblat un alt meniu sărac în calorii, pe bază de piept de pui, mazăre fiartă și iaurt cu fructe. A continuat cu el până prin 2018, la finalul clasei a VIII-a. 

Devenise din ce în ce mai greu să se ridice din pat, amețea în timp ce mergea și obosea dacă vorbea mai mult de câteva minute. Menstruația i s-a oprit. 

„Nu puteam să dorm, îmi era constant frig și vara țineam geaca pe mine, îmi cădea părul, respiram greu, eram albă și aveam buzele vinete”, descrie Alessia cum a reacționat corpul ei. 

Anorexia nervoasă se numără printre tulburările de alimentație. Acestea au „un substrat genetic care se activează pe fondul unor factori de mediu”, spune Raluca Chișcu, psihologă și psihoterapeută, specializată în tratamentul tulburărilor de comportament alimentar la Universitatea Oxford. Aceasta ne-a răspuns la întrebări generale, nu concret pe cazul Alessiei, pe care nu-l cunoaște. 

Contează și personalitatea, precizează ea, însă mediul în care trăiești cântărește mai mult. De pildă, dacă în jurul tău se promovează ideea că femeile și bărbații slabi au un succes mai mare și tu deja ai o predispoziție genetică, probabil o să dezvolți o tulburare alimentară. 

Nu avem date privind numărul persoanelor din România cu aceste tulburări, dar știm că în Europa sunt aproximativ 20 de milioane, potrivit site-ului UE. Debutează de obicei la tinerele între 15 și 25 de ani – în adolescență riscul e mai crescut -, însă boli mintale precum anorexia și bulimia pot să apară la orice vârstă. Sunt răspândite și în rândul bărbaților, scrie revista digitală Psyche. 

În plus, nu doar persoanele cu greutate scăzută pot să aibă anorexie, ci și cele cu greutate considerată normală pentru vârsta și înălțimea lor.  

Întrucât nu există tratament medicamentos pentru tulburările de alimentație, sunt importante ședințele de psihoterapie, mai spune psihologul Raluca Chișcu. „Chiar dacă au trecut mulți ani (de la debutul tulburării, n.r.), ai șanse de recuperare”, adaugă specialista. 

Cum îți alegi nutriționistul? Psiholog: „Să fie mai degrabă specializat pe intervenție în tulburări de alimentație”

Cu patru zile înainte de Crăciunul lui 2021, Alessia era în mașină cu mama ei, în drum spre Urgențe. Adolescenta încercase să se sinucidă. „Mama a văzut că nu mai pot vorbi sau să țin ochii deschiși. Era foarte speriată”, își amintește fata. Atunci era într-a XII-a. 

Amândoi părinții au fost îngrijorați în toți anii de liceu, spune ea, și voiau să o ajute. Tatăl ei, de pildă, nu știa cum să o abordeze, a simțit Alessia.  

Din cauză că era slăbită și avea diverse probleme de sănătate, încă de la începutul liceului mama a dus-o la mai mulți medici. La ginecolog, să afle de ce nu-i mai venea menstruația, la cardiolog, la nutriționist și la psihiatru – căci i-a recomandat un psiholog. 

„La cardiolog mi-au zis că inima nu mai ducea mult, oboseam groaznic de tare”, își amintește adolescenta. 

În anorexie sunt afectate inclusiv: inima, creierul, rinichii, confirmă Raluca Chișcu, precum și studiile pe care le-am consultat. Anorexia este boala psihică cu cea mai ridicată mortalitate. 

Nutriționista la care a ajuns atunci, la început de liceu, n-a ajutat-o, consideră Alessia, pentru că pur și simplu i-a recomandat o dietă ca să-și mențină greutatea scăzută. 

Cum e bine să-ți alegi nutriționistul dacă ai, de pildă, anorexie? Informându-te. Să știi, de pildă, dacă te-ai programat la un tehnician nutriționist sau la un medic nutriționist. „Să fie mai degrabă specializat pe intervenție în tulburări de alimentație. Nu vorbim doar despre a scrie cuvinte pe o foaie despre ce să mănânci, ci e vorba și de mesajele pe care le transmite”, explică Raluca Chișcu. „Când ți se recomandă un plan alimentar mult sub necesarul tău de energie sau când te asigură că nu o să te îngrași, e un mare semnal de alarmă”. 

Continuarea, pe Școala 9

Dacă aveți gânduri suicidare, apelați: 

– Teen Line – depreHUB: 0374.461.461 (Oricând);

– Telefonul Copilului: 116111 (De luni până vineri între 8.00 și 20.00, respectiv sâmbătă și duminică de la 10.00 la 14.00). Pe lângă linia telefonică 116111, există și aplicația mobilă Happygraff pentru Android și e-mailul vorbestecunoi@telefonulcopilului.ro;

– ARPS: 0800 801 200 (vineri, sâmbătă și duminică, între 19.00 și 7.00). E-mail sos@antisuicid.ro (Oricând).

Cum arată buletinul de vot pentru alegerile prezidențiale din 24 noiembrie!  

Urmărește-ne pe Google News