ComenteazăMihail, 23 de ani, a participat la primul lui concurs în clasa I, îndrumat de părinți, iar, treptat, a dezvoltat o adevărată pasiune pentru competiții: „Cred că oricui începe să îi placă atunci când are rezultate”. În clasa a II-a, a obținut primul lui premiu național la matematică, iar în anii următori a ajuns până la fazele naționale ale olimpiadelor de fizică și matematică. I-au plăcut olimpiadele tradiționale, însă momentul care i-a marcat nu doar ultimul an de liceu, ci și studenția, a fost cel în care profesoara de fizică i-a recomandat o competiție „altfel”.
„Când era simularea, eu zburam spre Tunisia”
În vara de dinaintea clasei a XII-a, în 2019, Mihail a participat cu un proiect de energie regenerabilă la Romania Expo-Sciences International, o competiție desfășurată anual la Suceava, în cadrul căreia elevii își prezintă propriile proiecte de cercetare.
Proiectul său a fost considerat cel mai interesant, astfel că Mihail a fost ales ca reprezentant al României la International Festival of Engineering Science and Technology, unul dintre cele mai mari festivaluri de știință din Africa, desfășurat în Tunisia. „N-am fost la simularea la fizică pentru Bac”, își amintește el zâmbind. „Când era simularea, eu zburam spre Tunisia”. Dincolo de medalia de bronz pe care a obținut-o, Mihail a descoperit o pasiune pentru cercetare, pe care a ales să o valorifice în anii de facultate.
Situată în nordul Africii, între Algeria și Libia, Tunisia este considerată singura democrație din țările arabe. Inclusiv în anii în care a participat Mihail la competiții au avut loc acolo atentate teroriste. Dar tânărul s-a simțit totuși în siguranță.
„Nu prea se lăsa sentimentul că ar urma să fie panică din cauza unui atentat. Ce e drept, peste tot mergeam cu un voluntar”, povestește el pentru Școala 9. Și primea sfaturi legate de locurile pe care le poate vizita. „Mi s-a părut ceva aparte: la mall-ul de lângă locația de organizare, când intrai, erai scanat ca atunci când mergi la noi la Palatul Parlamentului. Rucsacurile erau scanate la aparat pe bandă. Dacă, spre exemplu, uitai vreo monedă în buzunar și scanerul bipăia, atunci aveai și control corporal”, își amintește el.
În deșertul „Star Wars”
Părinții lui, mai spune tânărul, nu se temeau că pleacă în această călătorie, pentru că se așteptau să existe o pază, ținând seama de amploarea evenimentului.
Mihail a avut și câteva zile pentru excursii în zona Monastir, unde se ținea concursul, la vreo 130 de kilometri de capitala Tunis. A fost, de pildă, în deșertul tunisian, unde, spune el, s-au filmat secvențe din filmul „Star Wars”.
Cultura arabă i s-a părut interesantă pe măsură ce a descoperit-o, dar înainte nu avea vreo pasiune specială pentru ea.
Tunisia are tot mai mulți tineri antreprenori interesați de tehnologie, potrivit Națiunilor Unite, prin urmare, țara continuă să se dezvolte în această direcție.
În pandemie, Mihail a participat și la alte concursuri, dar online, la care și-a aprofundat cercetările în domeniul științelor sociale. Online a luat parte și la festivalul din Tunisia, unde a mai obținut două medalii, de argint și de bronz.
A revenit fizic în anul al III-lea de facultate, invitat în urma rezultatelor anterioare. Dacă într-a XII-a și-a plătit costurile de deplasare, de data asta a căutat o soluție ca să n-o mai facă: „La Politehnică, profesorii ne spun mereu: «Când vei avea statut de inginer, rolul tău este să rezolvi probleme. Nu contează tipul de problemă, trebuie să o rezolvi»”.
În 2022, s-a întors cu medalia de aur.
A dus Ciuleandra în Tunisia
Când competițiile studențești se desfășoară fizic, există și o seară culturală, în care participanții au libertatea de a-și prezenta țara într-un mod cât mai atractiv. La multe competiții, Mihail a fost singurul reprezentat al României, astfel că i-a fost greu să pregătească un moment artistic. În Tunisia însă, a avut alți trei colegi cu care a reușit să se organizeze pentru un dans tradițional: „Am pregătit de dinainte un filmuleț de două minute cu lucruri interesante despre România, de exemplu faptul că multă lume încurcă Bucureștiul cu Budapesta. În partea a doua, am vrut să avem un dans. Și am ales Ciuleandra”, mai povestește el.
Pentru a face momentul și mai interesant, românii i-au implicat și pe participanții din celelalte țări: „Am început o Ciuleandră înceată, cu muzica în fundal, cât să creăm conexiunea. Apoi am coborât să îi luăm și pe restul la dans și să facem o horă. Exact asta am făcut, le-am zis «Now, lets dance together!» (Acum hai să dansăm împreună, n.r.)”.
„Mi s-a întâmplat să vină la stand oameni care aveau deja firme”
Pentru a participa la o competiție internațională, Mihail completează mai întâi un formular de înregistrare, în care trebuie să includă și un scurt rezumat al proiectului său: „Dacă rezumatul li se pare destul de interesant, dacă e o idee nouă sau de actualitate, treci în etapa de documentație, adică ai 3-4 săptămâni în care să încarci din nou acel rezumat și un raport al proiectului, în 10 pagini”, explică studentul. Numai cei selectați ajung la competiția propriu-zisă.
În ziua competiției, participanții amenajează un stand unde își prezintă ideile și răspund eventualelor întrebări. Comisia de jurizare, precizează Mihail, poate apărea oricând: „Ziua de jurizare înseamnă că trei jurați vin la tine la stand, dar nu e neapărat ceva programat. Un jurat poate să vină acum, al doilea după jumătate de oră, al treilea peste două ore, deci trebuie să stai mereu în priză. Și nici nu știi care sunt respectivii jurați”.
Tânărul consideră că cel mai important pentru un participant este să rămână calm și deschis la orice întrebare: „E important să ai o minte destupată, să te aștepți să fii întrebat orice”.
Atât pe parcurs, cât și după jurizare, standurile rămân deschise pentru public. „Competițiile se desfășoară de obicei la o facultate. Pot veni studenții acelei facultăți să se plimbe pe la standuri, să întrebe ce e cu proiectul. Pot veni profesorii. Dar vin și diverși oameni. La o competiție din Indonezia, mi s-a întâmplat să vină oameni care deja aveau firme”, povestește el.
„Trebuie întotdeauna să perseverezi, să te reorientezi”
Participând la multe competiții de proiecte, Mihail a ajuns treptat la concluzia că e nevoie să găsească idei pentru a căror dezvoltare are și resurse la dispoziție: „În momentul în care am proiectat ceva, m-am gândit mereu care sunt resursele mele, din toate punctele de vedere. Decât să nu am cu ce, mai bine încerc ceva mai puțin calitativ, dar măcar am toate resursele”.
Modul în care un student își prezintă ideea poate face diferența, mai consideră el: „Poți să ai proiectul cel mai bun, cel mai fiabil. Cineva cu un proiect mai puțin calitativ, dar care știe să își vândă povestea iese pe plus”.
A ales să studieze în România
În ultimul an de liceu, s-a gândit să studieze în străinătate. Datorită rezultatelor sale, fusese acceptat la câteva universități din Marea Britanie și din Olanda, însă, cântărind opțiunile, a decis că îi este mai bine în România: „Am ajuns la ideea că dacă vreau să fac performanță, pot să fac și în țară”. A ales Bucureștiul pentru că era cel mai apropiat centru universitar de Ploiești, orașul unde locuia, și l-a atras ingineria pentru că îi oferea șansa de a îmbina armonios cunoștințele dobândite la profilul de mate-info cu pasiunea pentru energii regenerabile.
Mihail nu e primul la facultatea lui. Învață bine, dar în mare parte se concentrează pe activitățile pe care le consideră formative pe termen lung: „Sistemul la facultate îți oferă ce ai nevoie ca să fii un om foarte bun în domeniu. Eu mă gândesc: pot să fiu cel mai bun în domeniul meu, dar dacă nu mă echilibrez și cu restul domeniilor, la un moment dat o să îmi fie foarte greu să mă impun undeva”, explică studentul care și-ar dori să devină antreprenor.