”Tennis Club Român și Sporting Club sunt echipele care au deschis oficial calea acestei discipline în țara noastră. Un prim pas pentru promovarea acestui sport fusese făcut în iunie 1913, la o întâlnire a Comitetului Central al Federațiunii Societăților de Sport din Romania, Grigore Cantacuzino, primarul Capitalei, hotărând ca Primăria, contra unei chirii simbolice de un leu pe an, să cedeze FSSR, pe timpul existenței sale, terenul de la Șosea, ce avea să fie cunoscut în timp sub mai multe denumiri: ‘Terenul de la Șosea’, terenul ‘Federației’ sau al ‘Tineretului’. Având o întindere de 25 de hectare, terenul era împărțit în două jumătăți de aleea care ducea pe atunci la Școala de Agricultură (acum Universitatea de Științe Agronomice și Medicină Veterinară, bulevardul Mărăști), Aleea Ștrandului (acum Aleea Primo Nebiolo), acesta fiind inaugurat abia pe 9 martie 1914”, menționează sursa citată.
Meciul dintre ”Sporting Club” și ”Tennis Club Român”, primele două și singurele echipe în acea vreme, s-a terminat la egalitate, scor 3-3. S-a jucat pe un teren viran, lângă vechiul depou de tramvaie cu cai, aflat pe fosta șosea Bonaparte, devenită apoi Șoseaua ”Ștefan cel Mare”, în prezent Bulevardul ”Iancu de Hunedoara”, vizavi de spitalul de copii ”Grigore Alexandrescu”.
Conform site-ului FRR, terenul a dispărut după 1950, construindu-se blocuri și sediul Liceului de Arte Plastice ”Nicolae Tonitza”. Pentru că atunci nu erau vestiare, jucătorii se echipau la marginea terenului în cazul fericit în care aveau echipament de sport, de cele mai multe ori ei jucând în haine de stradă și încălțați cu pantofi. Sportivii purtau tricouri în diferite culori și pantaloni de stradă tăiați sub genunchi. Arbitrul era îmbrăcat de stradă, cu șapcă, pantaloni de golf și haină strânsă pe corp.
”Cele două echipe s-au întâlnit apoi pe 13 octombrie, atunci când Tenis Club Român s-a impus cu 6-0, prin două încercări. Punctajul acelor vremuri prevedea 4 puncte pentru un dropgol și 3 puncte pentru o încercare sau transformarea unei lovituri de pedeapsă, în timp ce transformarea unei încercări era de 2 puncte. Sunt anii de început ai rugbyului românesc, începuturi în care lipseau terenurile, echipamentul, jucătorii fiind și ei extrem de puțini”, arată, printre altele, sursa citată.