ComenteazăLibertatea: Povestiți-ne puțin despre cum ați început tenisul?
Ilie Năstase: Aveam cinci ani când am început. Atunci am ținut prima rachetă în mână. Fratele meu juca tenis. El este mai mare cu 12 ani. A jucat pentru România, în echipa de Cupa Davis, cu Țiriac… Taică-miu era polițist în Râmnicu-Sărat și a fost detașat la București, acolo unde acum este acum arena din Cotroceni. Pe atunci, clubul se numea Spartak București. Așa am ajuns eu la arenă. Erau 12 terenuri de tenis, plus două de fotbal, de rugby… Luam mingea de tenis și pe cea de fotbal și dădeam turul complexului. O făceam conducându-le pe ambele în același timp. M-am oprit la ceea ce mi-a plăcut mai mult, adică la tenis.
Ce vremuri erau? Familia dumneavoastră avea posibilități, pentru a vă întreține pasiunea?
Erau vremuri grele. În 46 era foamete în toată lumea, așa că de unde bani? Prin casă erau doar pantofi, mingi pe sub pat. Am început să joc la perete. O făceam cu un băț, ca nu pot să-i spun altfel. Dar, asta m-a ajutat. Mingea venea repede înapoi din perete, ajutându-mă să-mi îmbunătățesc reflexele. Pe la 12-13 ani, antrenorul mi-a dat prima rachetă nouă! Era comunism, dar noi eram deja profesioniști. Eram campionul României la juniori, dar jucam doar prin Ucraina, prin Polonia, prin vecini… Deși eram invitat la Roland Garros, nu puteam merge acolo, Partidul nu ne dădea voie să ieșim.
Urmează turneul de la Roland Garros și colaborarea cu Eurosport? Cum v-ați decis să deveniți consultant TV?
M-au contactat cei de la Eurosport și am acceptat. Sunt 50 de ani de Roland Garros pentru mine. Aveam 19 ani, când am ajuns acolo prima oară. Chiar voiam să fac o petrecere cu 50 de invitați, la Paris, ca să marchez acest moment! Și o s-o fac!
Care a fost cea mai mare năzbâtie făcută de dumneavoastră la Roland Garros?
E, au fost multe. Aia cu pisica, devenită deja cunoscută. Cu altă ocazie, i-am încuiat rachetele în vestiar unui adversar. După aia, i-am pus în geantă un șoricel unui jucător pe care urma să-l înfrunt. Făceam spectacol, dar mă chemau și pentru că aveam rezultate. Că ai glume e una, dar trebuie să fii și bun. Dacă nu aș fi avut victorii, probabil că nu mă mai chemau.
Ce finale vom vedea la Paris, în acest an, la masculin și la feminin?
Dintre băieți, cei mai în formă mi se par Djokovici și Murray. La fete este un turneu deschis. Sunt 4-5 jucătoare care speră la titlu, mai ales că nu va fi Maria Șarapova, nici Serena Williams nu a arătat o formă mare de la începutul anului.
Ce trebuie să facă Simona Halep, pentru a câștiga la Roland Garros?
În primul rând, e bine că a pierdut la Roma devreme! Ca să pregătești un turneu de Mare Șlem, îți trebuie 10-12 zile. Dacă ar fi fost după mine, n-ar trebui să joace cu două săptămâni, înainte să înceapă Roland Garros-ul. Ce trebuie să facă Simona? Să prindă cea mai bună formă în acele două săptămâni. Asta e însă foarte greu de obținut. Apoi, să prindă culoar bun, să se elimine între ele jucătoarele mari, în primele tururi, iar ea să aibă astfel un drum lin, ca la Madrid. Acolo, nu a avut cine-știe-ce adversare, să fim serioși.
La masculin, nu stăm prea bine, probabil nu vom avea niciun jucător pe tabloul principal…
Acolo, trebuie să ne concentrăm pe juniori. Am avut un Pavel, am avut campioni la Wimbledon, la juniori (n.r. – Florin Mergea și Horia Tecău), la Roland Garros (n.r. – Simona Halep și Răzvan Sabău). Prezentul este cum este, trebuie să ne axăm pe juniori.
Cel mai bun Ilie Năstase l-ar bate acum pe Rafael Nadal, pe zgură?
Aceste comparații nu sunt bune. N-au niciun rost, după părerea mea! Pentru mine a fost frumos, dar nu vreau să compar perioadele. Fiecare a avut eroii săi. Talentul există și acum, exista și atunci. Cine e cel mai bun din toate timpurile? Cine are cele mai multe turnee de Mare Șlem câștigate, acela e cel mai bun jucător de tenis din istorie. Federer este primul, cu 17? Atunci el este cel mai bun! Îți spun cine sunt cei care mi-au plăcut mie cel mai mult: McEnroe era natural, australianul Lever iarăși mi-a plăcut, Connors, Manolo Santana, Ken Rosewall. Ei au fost modele pentru mine
Vă mențineți declarația că veți apuca de antrenorat doar dacă vă va cere acest lucru copiii dumneavoastră?
Da. Pe ele, le-aș antrena, desigur, dacă mi-ar cere asta. Deocamdată, sunt la Școala Americană, unde copiii sunt învățați să respecte regulile, să vorbească răspicat, ca să se poată impune, unde se și joacă foarte mult. Sunt multe jocuri pe care le încearcă, ele vor decide, dacă se vor opri la vreun sport anume. De ce nu m-am făcut antrenor? N-am răbdare! N-am avut nici ca jucător, crezi că aș avea ca antrenor, stând în tribună? Nervii sunt aceiași.