ComenteazăAm fost prezenți aproape de alergătorii din plutonul fruntaș și nu numai, care au participat la cursa de 121 de kilometri din cadrul Ultra Trail du Mont Blanc, și i-am văzut ”zburdând” sau ”chinuindu-se” pentru a ajunge la finalul unei curse grele dar frumoase.
TDS, Sur les Traces des Ducs de Savoie, este cea de-a doua cursă ca lungime din cadrul Ultra Trail du Mont Blanc, adunând 121 de kilometri și 7.300 de metri diferență pozitivă de nivel. Printre câștigători se numără Xavier Thevenrad, Pau Capell, Nathalie Mauclair, Mimmi Kotka, câștigătorii din 2018 fiind Marcin Swierc și Audrey Tanguy.
Startul TDS a avut loc în Courmayeur, un Chamonix ”în oglindă”. Întârziat cu 2 ore, a dat posibilitatea sportivilor să doarmă mai mult. Era ora 6.30, iar în Chamonix șiruri întregi de alergători se mișcau spre autobuze pentru a fi duși, prin tunelul de aproximativ 11 kilometri care trece pe sub Mont Blanc, în Italia. Fuga a început la 8.00.
Lacul Combal. La 1.970 de metri altitudine, trecut de ora 09.30. Apar sportivii, elitele, după ce au alergat deja peste 15 kilometri, trec în viteză de partea plată și încep urcarea spre cel mai înalt punct de pe traseu, Col Chavannes, 2.603 metri. Sunt aproape cinci kilometri istovitori, la finalul cărora, sus, trecuseră 20 de kilometri din cursă și se acumulaseră aproape 2.000 de metri diferență pozitivă de nivel din totalul de 7.300 m.
Până la ora 12.00, pe cărarea care urcă în serpentine în șa, apar din ce în ce mai mulți alergători care înfing puternic bețele în pământul umed de pe cărare, pământ care asudă și el la fel ca sportivii sub un soare arzător. E mai cald decât de obicei în această parte a cursei pentru că startul fusese decalat cu două ore. Observăm și o parte din români, pe unii în cunoaștem pe alții îi ”deconspiră” steagul și numele de pe numărul de concurs. Pe Costică, pe Marian, pe Florina, pe Monica… Arată toți bine! Până la urmă, 8 din cei 9 care au luat startul au și ajuns la finiș!
Col du Petit Saint Bernard, kilometrul 36, în jurul orei 13.30, la aproape 2.200 de metri, ca și cum am fi la Cabana Babele, în Bucegi. Vremea a înebunit puțin, e total diferită de ce era la Lac Combal. Norii s-au strâns în valuri, sunt mulți ca manifestanțiii #rezist în Piața Victoriei, vântul se întețește, viteza lui face picăturile de ploaie, care sporesc odată cu creșterea timpului, să biciuie. Dacă ați fi venit pentru peisaje în această cursă și ar trebui să povestiți la final ce ați văzut aici, ați fi ca un petrecăreț după prea multe pahare care nu își aduce aminte fiecare oră din noapte. Totul se liniștește după aproape 40 de minute.
Ne retragem, pe măsură ce alergătorii continuă să apară, la Lac Verney, înainte de urcarea spre Col du Petit Saint Bernard. Soarele apare, vântul încă mai bate dar fără forță, e aproape ora 15.00, suntem la kilometrul 35. Fețele alergătorilor arată că ei se simt bine, doar aleargă pe un fals plat și au parcurs doar puțin peste un sfert din cursă, dar în același timp prevestesc ce avea să urmeze, o urcare susținută.
Ajungem în jurul orei 18.00 la Chalet Nant Borant, undeva la kilometru 90, pe traseul de coborâre de la Col du Joly spre Notre-Dame de la Gorge, se strânseseră peste 5.300 de metri diferență pozitivă de nivel, tocmai în timp să-i vedem pe primii cinci alergători. Vremea e perfectă de alergat, răcoroasă, umbroasă, dar norii se adună. Ploaia apare până la urmă și aici, în timp ce în Chamonix, la finiș, ”turna”.
FOTO: Sorin Ion
Inis Neziri din Albania a câștigat Cerbul de Aur 2018. Lista laureaților festivalului de la Brașov