”N-am mai avut bilete să tipărim”
”N-am mai
avut bilete să tipărim, iar comercianții aproape că au rămas fără produse”, au glumit
organizatorii. Polițiștii au avut probleme serioase să dirijeze traficul din
cauza aglomerației. Mașini cu numere de București, Cluj, Brăila, Galați, Sălaj,
într-un șir infinit.
Ediția 2019, a VI-a, a Karpatia Horse Show, s-a desfășurat
și sub semnul calificărilor la Jocurile Olimpice Tokio 2020.
Probe pentru
Olimpiadă
În programul celor trei zile de show au fost incluse probe de realizare a baremului necesar participării la cea mai importantă competiție mondială din sport, găzduită anul viitor de Japonia
Competiția a fost deschisă vineri cu o probă de Dresaj (Concurs Complet Internațional), iar de la ora 16.30 a fost programat primul concurs de calificare la JO 2020. Tot vineri, spectatorii au putut vedea întreceri de dresaj.
Dresaj, cross, maeștri ai atelajelor
Sâmbătă, spectatorii au avut parte de demonstrații de dresaj, un concurs internațional – calificări la Jocurile Olimpice la Cross, și au intrat în arenă și maeștri ai atelajelor (proba de maraton atelaje).
Duminică, în ultima zi, au fost programate concursuri de
atelaje și sărituri peste obstacole.
Spectatorii,
între care sute de copii, s-au bucurat de zile în natură și au putut lua lecții
de echitație pe ponei,
au practicat tir cu arcul, au participat la ateliere creative de olărit,
pictură pe apă și creație de obiecte decorative.
Părinții zâmbeau, copii zâmbeau, chiar și caii păreau că
zâmbesc. Chiar așa, v-ați uitat vreodată atent la chipul unui cal fericit?
Un singur incident, minor, a avut loc sâmbătă, când un
atelaj cu doi cai s-a prăbușit în apă. Nici o accidentare gravă!
Campion din Ecuador
Marele câștigător al Concursului Complet Internațional de 4* care a cuprins punctaje pentru calificarea la Jocurile Olimpice de la Tokyo 2020 a fost ecuadorianul Nicolas Wettstein, pe calul Altier DAurois. Fost participant și la Rio, el fost laureat după cele trei zile în care a demonstrat abilități sportive de excepție alături de calul său la probele de Dresaj, Cross-country și Sărituri peste obstacole.
120 de cai
au evoluat în fața
publicului entuziast, participând la probele de Concurs Complet Naționale și
Internaționale, la cele de Working Equitation, dar și la spectaculoasele demonstrații
ale maeștrilor din Atelaje. Evenimentul a găzduit cai, călăreți și oficiali din
Austria, Bulgaria, Ecuador, Elveția, Germania, Italia, Irlanda, Marea Britanie
și România.
De ce au mai avut parte spectatorii
- ritmuri boeme de jazz și bossa nova la concertul susținut de Luiza Zan și Ploiești Jazz Trio.
- proiecții spectaculoase pe fațada Palatului Micul Trianon care au îmbinat elemente de arhitectură și imagistică ecvestră, realizate de arh. Ion Cotenescu.
- demonstrație de scrimă începută în parcul Domeniului, sub arbori seculari, zeci de dueluri având loc pe podurile cochete care marcau în trecut trecerea unui afluent al Prahovei pe Domeniu. Astfel, publicul a fost martorul unei elegante punți peste timpuri, când scrima și echitația erau sporturile preferate prin excelență ale eroilor din istoria României. Au participat peste 20 de tineri scrimeri cu rezultate excepționale de la cele mai importante cluburi sportive din țară. Invitată special a fost Loredana Dinu, campioana olimpică (Rio 2016), dublă campioană mondială și multiplă campioană europeană la spadă. Sportiva a coordonat demonstrațiile.
- o prezentare de modă vintage în luminile de toamnă ale Domeniului, pe podiumul special amenajat.
100
de obstacole au fost amenajate la milimetru pentru distanța cerută de proba de Cross-country care a atins lungimea de 6.000 de metri la proba de 4*, obstacolele fiind distribuite aproape pe întreaga suprafață de 120 de hectare a Domeniului.
Originile acestui
sport și Nababul
O altă calitate a
locului de desfășurare este cea a prestigiul istoric: originea echitației este
legată de întrecerile la care participau în trecut membrii familiilor nobiliare
alături de ofițerii de cavalerie, dovedind calități exemplare ale cailor cu pedigree,
sport la care au aderat și în România la mijlocul secolului XIX, în
sincronicitate cu țări precum Anglia sau Franța.
Strălucirea
acestei epoci de începuturi se regăsește, de altfel, în modul în care a fost
conceput parcul Domeniului Cantacuzino, inclusiv pentru plimbări călare, cât
mai ales se regăsește în arhitectura Palatului Micul Trianon, ambele specifice
secolului XIX și aspirațiilor avute de România, sintetizate prin viziunea lui
Gheorghe Grigore Cantacuzino (”Nababul”), personalitate emblematică a epocii și
membru al unei vechi familii nobiliare bizantine care a dat României reputați
conducători și personalități de marcă.
Participarea la eveniment
a cuprins și o valență caritabilă, o parte dintre fondurile strânse prin
vânzarea biletelor fiind direcționate către consolidarea Domeniului și a
Palatului Micul Trianon care necesită intervenții imediate de restaurare.
Domeniul, de refăcut
până în 2025
Aflat la 80 de kilometri distanță de București, Domeniul
Cantacuzino din Floreşti stă mărturie pentru una dintre cele mai frumoase epoci
ale istoriei României, epoca nobiliară a începutului de secol XX. În centrul
său se află ceea ce la, început de secol XX, era considerat o bijuterie
arhitecturală, palatul Micul Trianon. Prinţul George Grigore Cantacuzino,
supranumit Nababul, datorită averii sale, a început în 1911 ridicarea palatului
care poartă şi astăzi numele de Micul Trianon. Nababul îi încredinţează
arhitectului Ion D. Berindei construcţia acestuia, precum şi pe cea a Palatului
din Bucureşti, de pe Calea Victoriei (actualul Muzeu George Enescu). Spiritul
și farmecul acestei clădiri s-au păstrat chiar și după un secol plin de
evenimente zguduitoare. Recuperată de Maria Ioana Cantacuzino (nepoata
prințesei Maria «Maruca» Cantacuzino și, prin alianță, a lui George Enescu),
clădirea a ajuns în prezent în posesia Fundației Cantacuzino Florești, care
dorește să-i redea strălucirea de altădată şi să-o transforme într-un spaţiu
care să găzduiască evenimente speciale, unice în România.
Conform planului de renovare, construcția ar trebui să fie complet reabilitată până în 2025. ”E foarte costisitor procesul, dar cred că deadline-ul e corect”, spun reprezentanții proprietarilor.
Paradisul Mărucăi
Maruca s-a născut pe 18 iulie 1878, părinții ei fiind descendenți ai vechii
boierimi moldovene: Dimitrie Rosetti Tescani și Alice, născută Jora. A fost una
dintre damele de companie ale reginei Maria, soția prințului Mihail G.
Cantacuzino (fiul lui Grigore Cantacuzino) și, după moartea acestuia, soția
compozitorului George Enescu. A plecat dintre noi în decembrie
1968, stingându-se la Geneva. Iată cum descria acest
minunat loc de pe vechiul drum al vinului:
- “Adevărat paradis terestru, cu atât mai
impresionant cu cât nici de pe calea ferată ce traversează câmpia între
Florești și Băicoi, nici împrejurimile prăfuite ale proprietății, nici drumul
desfundat care leagă gara de castel nu lăsau să se întrevadă ceva asemănător.
Colorit bogat, armonios împărțit: straturi înflorite, catifeaua de un verde
intens a pajiștilor netede, carpeni rămuroși, tunși impecabil, tufe pline de
flori mirositoare; bazine, fântâni arteziene după moda franceză, linia clasică
a aleilor lungi, cu pietrișul fin bine netezit, care aminteau de grădinile de
la Versailles, înviorate de asfințitul soarelui de mijloc de august; pâlcuri de
vile luminoase și de pavilioane vesele, împodobite cu capucine și mușcate…” –
Maria (Maruca) Cantacuzino Enescu (născută Maria Rosetti-Tescanu) a fost unul
dintre cele mai cunoscute personaje ale începutului de secol XX ale căror
destine au fost legate de Domeniu.
Ca arhitectură, palatul e construit pe trei niveluri inegale (demisol, parter
și etaj), iar fațada e ritmată de cele 10 coloane neoclasice. Decorațiile
exterioare sunt de o bogăție impresionantă: pe fațada sudică, deasupra intrării
de onoare, se află un superb basorelief reprezentând doi îngeri care poartă
blazonul familiei, iar ancadramentele ferestrelor sunt sculptate în piatră de
Albești.
În marele parc din sudul domeniului, amenajat liber cu esențe rare de arbuști în jurul unor copaci bătrâni, intervine, odată cu construcția palatului, arhitectul peisagist Emile Pinard, care continuă axa de compoziție monumentală a clădirii cu o grădină à la française. Terenul care cobora în pantă spre râul Prahova este terasat și amenajat cu canale și bazine sau fântâni dispuse axial, dintre care se păstrează oglinda de apă cruciformă din fața palatului, urme ale unui “nimfeu” care speculează o cădere de teren din imediata apropiere și, parțial, un canal care se vărsa în Prahova.
Dacă vrei și tu să practici călăria, uite o listă cu cluburi de echitație din București și împrejurimi!