Povestea celui de-al treilea titlu mondial la handbal feminin cucerit de reprezentativa țării noastre are un parfum aparte, care nu s-a pierdut deloc, în ciuda faptului că între performanța de atunci și zilele noastre s-a așternut, implacabil, jumătate de secol. După ce în 1956 și 1960 româncele deveniseră campioane mondiale la handbal în 11, în 1962 federația internațională a decis acordarea dreptului de organizare a competiției chiar României, cu Bucureștiul bază centrală, dar și cu Brașovul, Ploieștiul și Sibiul pe lista orașelor gazdă. Cum partidele noastre s-au desfășurat pe stadionul ANEF (Republicii), în aer liber și pe zgură, lotul României a ales să intre, cu două luni înaintea startului turneului final (7-15 iulie 1962), în cantonament centralizat la cabana Progresul, de pe malul lacului Herăstrău.
Conform site-ului Federației Române de Handbal, cele nouă selecționate au fost împărțite în trei grupe, tricolorele fiind repartizate în serie cu Iugoslavia și Polonia. Debutul în competiție este furtunos, 9-4 (4-3) cu Polonia, după golurile marcate de Ana Stark (4), Maria Constantinescu (3), Antoaneta Vasile (1) și Constanța Dumitrescu (1), dar urmează doar un 3-3 cu Iugoslavia, goluri Maria Constantinescu (1), Ana Stark (1) și Iuliana Naco (1), la capătul unei încleștări în care s-au numărat peste 50 de faulturi! După seriile preliminare, s-au alcătuit două grupe semifinale: în prima, care se disputa la București, erau România, Ungaria și Cehoslovacia, iar în a doua, cu „sediul” la Brașov, s-au nimerit Danemarca, Iugoslavia și URSS.
Astăzi se aniversează fix jumătate de veac de când fetele antrenate de Constantin „Pilică” Popescu au cucerit trofeul suprem, chiar acasă, la București, într-o finală cu Danemarca.De bucurie, s-a făcut baie în Dâmbovița!
Împotriva Ungariei, conform cronicilor de atunci, a fost cel mai greu meci din întreg turneul pentru fetele lui „Pilică” Popescu, chiar dacă scorul final, 8-5 (4-4), ar putea acredita ideea unui adversar accesibil. Golurile tricolorelor au purtat semnătura lui Stark (3), Constantinescu (2), Ștefănescu (2) și Vasile (1). Urmează lecția ofensivă aplicată Cehoslovaciei, 7-3 (Vasile – 2, Constantinescu – 2, Naco, Stark și Franz – câte 1), iar finala cu Danemarca era așteptată deja cu sufletul la gură de o țară întreagă!
Pe 15 iulie 1962, la ora 19.00, în fața unei asistențe record de 15000 de spectatori, pe terenul cu zgură din potcoava stadionului Republicii, România depășea Danemarca cu 8-5 și se încorona în premieră campioană mondială la handbal în 7, în ciuda faptului că nordicele au deschis repede scorul, iar apoi au egalat la 2. Pentru România au jucat: Nagy, Borcea, Constantinescu (1), Stark (2), Ștefănescu, Vasile (2), Dumitrescu (1), Franz (1), Leonte (1), Hedeșiu și Naco. În ciuda restricțiilor regimului de atunci, bucuria populară s-a dovedit atât de mare, încât s-au făcut hore spontane în afara arenei, s-a cântat toată noaptea la acordeon, iar mai mulți tineri suporteri s-au aruncat fericiți în apele Dâmboviței, sărbătorind o victorie irepetabilă, cum avea s-o dovedească timpul. Pentru conformitate și din respect pentru ceea ce a reprezentat și reprezintă în istoria sportului românesc această echipă, campioană mondială în 1962, ne facem o datorie de onoare să enumerăm lotul care a scris cu adevărat istorie, într-o vreme în care banii nu existau ca motiv, iar diferența o făceau caracterul și pasiunea.
1. IRINA KLIMOVSCHI, 25 ani, Universitatea București
2. VICTORIŢA DUMITRESCU, 27 ani, Progresul București
3. AURELIA TUDOR, 26 ani, Universitatea Bucureşti
4. ANA STANIŞEL STARK, 27 ani, Rapid București
5. MARIA CONSTANTINESCU, 28 ani, Rapid București
6. AURORA LEONTE, 21 ani, Universitatea Bucureşti
7. ANTOANETA OŢELEA, 19 ani, Progresul Bucureşti
8. IOSEFINA ŞTEFĂNESCU, 30 ani, Universitatea București
9. LILIANA BORCEA, 28 ani, Progresul Bucureşti
10. IULIANA NACO, 26 ani, Progresul Braşov
11. ELENA HEDEŞIU, 24 ani, Confecția București
12. CONSTANŢA DUMITRESCU, 25 ani, Confecția București
13. ANA NEMETZ,18 ani, Liceul 4 Timişoara
14. FELICIA BÂTLAN, 18 ani, Banatul Timișoara
15. EDELTRAUT ZAUER, 21 ani, Banatul Timișoara
16. CORNELIA CONSTANTINESCU, 30 ani, Știința București
Antrenori: CONSTANTIN „PILICĂ” POPESCU – principal, NICULAE NEDEFF