”Avea un băiat, mare, aflat pe picioarele lui, din prima căsătorie și o fetiță din cea de-a doua. Visa la ziua în care va ieși la pensie pentru ca apoi să se poată dedica de-a întregul marii sale pasiuni, pescuitul. Mergea adesea la diverse concursuri, în diverse zone piscicole din țară, fiind și arbitru calificat. Și își văzuse visul împlinit, căci de doi ani se pensionase și așa cum își propusese era mai mereu în preajma bălților, râurilor și altor locuri unde era și pește. Numai că, ceasul rău, tocmai în mijlocul pasiunii sale avea să-și găsească sfârșitul! Înțepat de o insectă, a intrat în șoc anafilactic, nemaiputând fi resuscitat”, scrie Răzvan Toma pe blogul său.

Doliu în fotbalul românesc. A murit Gabriel Simionov. Bornele carierei

Chiar dacă a avut o carieră destul de scurtă la nivelul primului eşalon, a fost la un moment dat un jucător de perspectivă, fiind selecţionat în reprezentativa U23, iar la Politehnica Iaşi a alcătuit o linie de mijloc redutabilă alături de doi monştri sacri ai fotbalului de pe Copou, Mihai Romilă şi Vasile Simionaş.

Provenit din cartierul Bucureştii Noi, unde a locuit toată viața, şi-a făcut ucenicia fotbalistică la Rapid, acolo însă jucând numai la nivel de copii şi juniori. Intrarea sa în prim-planul fotbalului s-a datorat unei întâmplări fericite pentru el. Cei de la Politehnica Iași veniseră în București pentru a-l transfera pe Eduard Liviu Bartales, care juca la Rapid. Acesta însă a declinat oferta, dar le-a recomandat celor de la Politehnica pe fostul său prieten cu care copilărise în Bucureștii Noi, Gabriel Simionov, care era la Laromet. Ca să nu se întoarcă cu mâna goală, ieșenii l-au ascultat și l-au transferat pe Gabi. Și n-aveau să regrete.

Chiar dacă a făcut un salt de două eşaloane, s-a integrat foarte bine, devenind repede titular, legendarul antrenor Ilie Oană văzând în el omul ideal de a sta în faţa fundaşilor spre a distruge din faşă acţiunile ofensive adverse. Această ascensiune însă i-a fost stopată brusc de o întâmplare absurdă; după un antrenament juca tenis cu piciorul la dublu alături de amintiţii Romilă, Simionaş şi extrema Costea. Tocmai atunci trecea pe-acolo antrenorul Leonida Antohi, care interzisese tenisul cu piciorul de teama accidentărilor.

Văzându-i, acesta l-a apostrofat doar de el, pentru că ceilalţi erau vedetele echipei. Această atitudine l-a iritat pe tânărul mijlocaş de-atunci, care i-a răspuns nu tocmai potrivit, ceea ce avea să îl facă indezirabil pe mai departe pentru Politehnica Iaşi. Încet-încet, traseul carierei a început să o ia la vale, transferându-se la echipe de „B”, chiar de „C”.

A mai avut o tentativă de prim-eşalon la Progresul-Vulcan, însă într-o perioadă în care pentru echipa din Cotroceni începuse un declin. Gândindu-se la viitor, Simionov a acceptat oferta celor de la IUPS Chitila care l-au ajutat să facă şcoala profesională. Aşa că la echipa ilfoveană şi-a petrecut cea mai mare parte a finalului de carieră, fiindu-i „om-orchestră”, jucător, căpitan, antrenor.

Carte de vizită

Gabriel SIMIONOV

Născut: 27.01.1955 (București)

Decedat: 21.09.2017

Post: mijlocaș defensiv

Debut în Divizia A: 17.08.1974, Politehnica Iași – Sp.Stud. 1-0

1973-74: Laromet București (Div.C)

1974-75: Politehnica Iași (Div.A)    

FOTO: Răzvan Toma

Urmărește-ne pe Google News