Ilie Savu, fosta legendă a Stelei din perioada anilor 40, s-a stins ieri, la vârsta de 91 de ani

Născut la 9 ianuarie 1920, în localitatea Cornăţelu (judeţul Dâmboviţa), Ilie Savu a evoluat, ca jucător, la echipele Prahova Ploieşti (1934-1936), Luceafărul Bucureşti (1938-1939), Venus Bucureşti (1939-1944), Corvinul Deva (1944-1947) şi ASA/CSCA Bucureşti (1947-1950).

Considerat unul dintre făuritorii actualei echipe Steaua, Savu povestea, în urmă cu un an, pentru EVZ: “În 1946, m-au chemat la Bucureşti să ajut la înfiinţarea unui club după model sovietic. Eram ofiţer venit de pe front şi mă pregăteam de însurătoare, la Deva. În primă fază, am refuzat, motivând că în două săptămâni mă însor. Până la urmă, m-am prezentat în Capitală, am ajutat la formarea clubului ASA Bucureşti şi apoi m-am şi însurat”, şi-a amintit Savu.

Ca antrenor, a luat un titlu şi patru cupe

Ilie Savu (medalion) a apărat buturile Stelei în perioada 1947 – 1950

Ca antrenor, Savu a câştigat cu CCA (actuala Steaua) titlul în 1956 şi Cupa României în 1955, 1965, 1966 şi 1967. În 1974, pe timpul mandatului său ca preşedinte al Secţiei de fotbal Steaua Bucureşti, s-a construit stadionul din Ghencea.

În război a fost împuşcat în picior

Ilie Savu a avut armata în sânge. În anii 40, a absolvit două şcoli de ofiţeri superiori: cea a Armatei Regale Române şi cea din Germania, de la Postdam, cu specializarea motorizate. După 23 august 1944, a dezertat de la nemţi şi s-a întors la Bucureşti, de unde a plecat să lupte pe Frontul de Vest, ajungând până în Munţii Tatra. În timp ce încerca să salveze un camarad, a fost împuşcat în picior.

 
 

Urmărește-ne pe Google News