ComenteazăFost rugbyst, la mijlocul secolului trecut, Ion „Jean” Polizache a avut șansa de a practica acest sport alături de mari jucători și antrenori. A evoluat, în prima ligă, la la Dinamo şi Rulmentul Bârlad, cu această din urmă echipă reușind o victorie memorabilă (3-0) în fața Stelei, în ultima rundă, în urma căreia militarii au pierdut titlul de campioni – l-a cucerit Grivița Roșie, care i-a depășit ”la mustață”. A urmărit mai apoi acest sport, dându-și copii la rugby și fiind mai mereu prezent la meciuri, în tribună.
A ținut o mașină pe burtă în ”Un comisar acuză”!
Din postura de cascador, Jean Polizache a trăit numeroase momente frumoase, dar și unele în care viaţa i-a fost în pericol. În filmul „Un comisar acuză”, peste automobilul în care se afla s-a răsturnat un altul, cu care a intrat în coliziune. „Am ţinut 1.500 de kilograme pe mine, atunci!”, îmi povestea fostul pilier în urmă cu ani. A fost salvat de faptul că, fiind sportiv de performanță, avea o pregătire fizică ireproşabilă. ”Îmi amintesc că mă aflam pe o targă și cineva, de la machiaj, văzându-mă a spus ceve de genul vai, ce seamănă manechinul acela cu Polizache… Ei n-au oprit, ci au filmat in continuare. Inițial, mașina trebuia să cadă în spatele celei în care mă aflam. Făcuseră o rampă specială. Însă mașina noastră și aceea care zbura peste nu s-au sincronizat. Așa că a căzut exact pe partea din spate. Norocul meu a fost că scoseseră scaunele din spate. Mi-am revenit după un timp, însă a fost o perioadă dificilă din viața mea”.
Cascada din filmul ”Un comisar acuză” în care era să-și piardă viața Jean Polizache
Jean Polizache (stânga), alături de Mihai Naca (centru), antrenorul Farului din Constanța în perioada sa glorioasă, și de Mihai Bucos, fostul internațional de rugby / Foto: Marian Burlacu
Inclus de regizorul Sergiu Nicolaescu în prima echipă românească de cascadori, cea cu care a lucrat, mai întâi, la filmul ”Dacii”, Jean Polizache recunoaște că se câștiga destul de bine la filmări, însă sumele primite pentru cascadele făcute erau mult mai mici decât cele pe care le încasau colegii lor din Vest. „Spaniolii ne-au întrebat dacă ştim ce diferenţă era între noi şi ei. Ne-au spus că ei sunt cascadori, iar noi nebuni. Da, aşa era! Ceilalţi cascadori, americani şi vest-europeni, purtau tot felul de apărători. Noi nu aveam nimic sub costume, pentru protecţie. Ne făcusem nişte genunchiere, din burete, iar ei aveau dintr-alea de fibră…”.
În filmul ”Nea Mărin Miliardar”, Jean Polizache (primul din dreapta) făcea parte din banda condusă de Ștefan Mihăilescu-Brăila
Nu se teama de nimic, însă ”fugea” când vedea șoareci!
Cu toate că era un uriaș ca statură, Jean Polizache avea o problemă cu șoarecii. ”Nu puteam să-i văd! Nu era vorba că mi-ar fi fost frică de ei, cât mai mult scârbă. Atunci când am participat la realizarea pelicului Mirii anului II, o coproducție franco-italo-română, cu Jean Paul Belmondo în rol principal, trebuia să intru într-o clădire cu mult fân. Când am văzut că pe acolo mișunau șoarecii am refuzat. Le-am spus că nu intru nici mort! Au fost nevoiți să-l folosească pe altcineva în locul meu. Și l-au filmat din spate pentru a nu i se vedea fața”.
A ”interpretat” rolul calului lui Mahomed
Fire glumeață, Jean Polizache strânsese o mulțime de povești de pe platourile de filmare. Lucrase cu toți marii actori și regizori români în perioada de glorie a filmului românesc. Într-o peliculă, de pildă, ”interpretase” rolul calului sultanului Mahomed în rolul căruia fusese distribuit Alexandru Repan. „Sandu nu prea le avea cu caii. Interpreta rolul lui Mahomed şi vorbea soldaţilor, înainte de luptă. Trebuia să urce pe cal și nu vroia. Așa că m-am oferit să joc eu rolul… calului. Eu mă mişcam să pară că e călare, iar filmarea a fost făcută de aproape, un gross-plan. Să se vadă doar șaua și Sandu. A fost râsul de pe lume! Au scos şi o poezie: «Mahomed Cuceritorul călăreşte cascadorul, Mahomed ia gologanii, Polizache…»”, râde fostul dinamovist.
O glumă care putea avea consecinţe grave a făcut-o în timpul filmărilor la la la „Răzbunarea haiducilor”, la Nucşoara, localitate aflată în munţi, prin Argeş. „Acolo fusese un cuib de partizani pe care tocmai îl lichidaseră comuniştii. Într-o pauză, am plecat călare cu Emanuel Petruţ, Marga Barbu, Ernest Maftei, sus, pe dealuri. Purtam chimire şi pistoale cu cremene, luate de la muzeu. Băgam pietricele în ele şi trăgeam după câini și găini. Am ajuns într-un sat pe unde nu apucase să treacă vreodată o maşină. Și atunci, în glumă, eu le-am strigat strigat sătenilor să meargă la sfatul popular că am venit să le dăm pământul înapoi. Apoi, ne-am văzut de drum. La întoarcere, ne altepta o mulţime de oameni. Când le-am spus că am făcut caterincă era să ne omoare ăia de supărare”, s-a amuzat Jean Polizache.