“Te luam la Zürich. Nu scoti un cuvant, nu le spui colegilor nimic!”. Trebuia sa plec cu lotul la aeroport, sa luam avionul spre casa. N-a mai fost cazul. M-a ridicat o masina din fata hotelului si dus am fost. Drumul s-a incheiat la Zürich”. Maria, o invatatoare stabilita in Elvetia, i-a schimbat destinul. “Nici nu stiu ce s-a mai intamplat in urma mea. Sergentul major Herlea a fost dat dezertor si a luat ani buni de inchisoare!”. Securitatea a lucrat si ea: “La putin timp timp, luasera primele masuri. Sora mea era secretara de ministru la Lemn. O dadusera afara!”.
In Romania castiga 3.000 de lei pe luna, apoi a fost un an suspendat. A venit Revolutia: “Dac-as fi stiut, poate n-as mai fi fugit!”. S-a casatorit, dar n-a putut juca un an: “Eram suspendat, Steaua n-a vrut sa-mi acorde transferul”. In Â90 a obtinut primul contract in acum cea mai bine platita liga din Europa, la Kloten. Sergentul major care castiga 3.000 lei pe luna si lua prime de 300 lei semna un angajament de profesionist. Pana in Â95 a jucat ca strain la Uzwil si Wetzikon. In Â95, a trecut la Olten: “Mi-era mult mai usor, primisem pasaport elvetian. Am dubla cetatenie, nu voi renunta la cea romana”. Dupa Olten au urmat Servette (Â96-Â98) si iar Olten (Â98-2001).
Descrie mai in amanunt o intamplare: “In primul meu an la Olten, la una dintre sedintele de pregatire eram nervos, iar antrenorul, canadianul Ruhnke, care a castigat anul acesta titlul cu Berna, m-a facut cu ou si cu otet: “Iesi de pe gheata! Ce, ai venit tu din ghetourile Blocului de Est sa ne dai lectii?”. Nu mi-a picat bine si m-am dus la capitanul echipei, Kevin Schläpfer, sa-i cer sa intervina. Nu s-a bagat si l-am luat la pumni. am luat la pumni. Nu m-au dat afara, in hochei se mai tolereaza astfel de iesiri”.
De ce s-a retras? “Sanatatea! Am dat in artroza. Mi se trage din ‘99, de la o lovitura a canadianului Paul Gagné. Doi ani m-au tinut pe gheata numai medicamentele!”. N-a renuntat: “Incepusem scoala de antrenori din Â92 si mi-am zis: hai sa incep sa profesez. In 2001, am preluat pe Bassesdorf, ca antrenor-jucator. Am intrat in trei meciuri, asa contractul era mai consistent”.
Dupa Bassesdorf, a venit oferta celor de la Davos, club imens in Elvetia, unde, deocamdata, face munca de scouter: “Am semnat pe trei ani. Am un apartament si in Davos, dar fac naveta de la Zürich. Nu poate sa treaca o zi fara sa-mi vad copiii, Andrei, de 11 ani, si Alexander, de 4 ani “.
Daniel (aici in tricoul lui Olten, cand inca mai juca) afirma: “N-am luat inca o decizie, daca renunt sau nu la nationala. Federatia face eforturi, dar cluburile, in primul rand, trebuie sa respecte regulile Federatiei. Cand campionatul e asa de slab si se mai face si scandal, sa nu ne miram ca am ajuns cum am ajuns!”.