ComenteazăLibertatea: Domnule Mihăiță, oamenii vă știu, vă admiră din piese de teatru, din filme, dar nu mulți cunosc faptul că sunteți un mare pasionat de sport și un foarte bun jucător de tenis…
George Mihăiță: A trebuit să găsesc în timpul liber o ocupație și m-am gândit la tenis. Am început cu fotbalul în tinerețe și am continuat cu tenisul, pentru că tenisul mi-a adus mulți prieteni deosebiți. Mă gândesc la Ilie Năstase, la Dumitru Hărădău, la Horaţiu Mălăele și mulți, mulți alții.
Lui Ilie Năstase ați reușit să-i luaţi vreun set?
Oare cine poate, din țara asta, să-i ia un set lui Ilie Năstase? E foarte greu. Dar vreau să vă povestesc o amintire drăguță: jucam împreună cu Horațiu Mălăele la arenele Progresul și Iliuță Năstase era în tribune. La un moment dat, ne cheamă lângă el și ne spune: “Măi, băieți, pot să vă întreb ceva? Voi ce jucați acolo?”. Atunci, i-am replicat și eu: “Bine, măi, Ilie, recită și tu o poezie!”. Ilie este un om fantastic, la care țin foarte mult!
V-aţi gândit să-l aduceți pe pe scena Teatrului de Comedie și să-i oferiți un rol care să aibă legătură cu lumea sportului?
Iliuță a făcut artă din tenis. Sunt convins că va fi un actor care, pus în pagină, va spune ceva. Sunt mândru că am apucat să dau mâna cu Ilie și să fiu în diverse momente alături de el.
Mai jucați tenis?
Mai joc și le-am transmis această pasiune și copiilor mei.
Tudor, băiatul dumneavoastră cel mare, practică un sport de contact….
Da, este antrenor-jucător de jujitsu brazilian. Sunt mândru de el, pentru că la categoria lui de vârstă, 37 de ani, a devenit vicecampion European. Are mulți elevi campioni mondiali și europeni. Pot spune că a reușit în viață.
Ca mare pasionat de tenis când credeţi că Simona Halep va ajunge să câștige un titlu important?
Când va avea în jurul ei oameni importanți. Plecând de la antrenor, psiholog și așa mai departe. Un titlu de Grand Şlem e foarte greu de cucerit. Dar pentru mine, personal, ceea ce a făcut ea până acum este o performanță ieșită din comun. Dacă merge și mai departe, bravo ei! Dacă rămâne la acest nivel, tot bravo ei!
Ați apropiat arta teatrală de lumea sportului, prin invitarea la Teatrul de Comedie, al cărui director sunteți, a jucătorilor echipei de fotbal Steaua, care au avut posibilitatea să vadă mai multe piese jucate pe acea scenă.
Am făcut asta și pentru marketingul Teatrului de Comedie, dar și pentru prietenia mea cu oameni de la Steaua. I-am adus și pe scenă pe jucătorii Stelei. A fost o treabă prietenească. M-am bucurat că au venit, nu o singură dată, ci de vreo patru ori. Nu pot uita vorbele lui Bănel Nicoliță. A venit el într-o zi, m-a văzut și l-a întrebat pe Vali Argăseală: “Nea Vali, când mai joacă nea Mihai?”. La care Argăseală i-a explicat că pe mine mă cheamă Mihăiță. Replica lui Bănel a fost colosală: “Hai, bre, dar ce, e așa de mic?!”. În al doilea spectacol, la fel, în al treilea, eu nu jucam, iar el, văzând că nu sunt pe scenă, l-a întrebat pe același Vali Argăseală: “Nea Vali, dar titularii nu joacă în seara asta?”. Iar după cel de-al patrulea spectacol, pot spune că am primit unul dintre cele mai frumoase complimente din viața mea. M-a sunat Bănel şi mi-a zis: “Nea Mihai, mata, în teatru, ești Ronaldinho!”.
Cum comentați scandalul dintre Ministerul Apărării Naționale și clubul Steaua, referitor la numele, stema şi palmaresul echipei de fotbal?
Întrebarea este delicată. Eu nu pot decât să stau pe margine și să văd ceea ce se întîmplă. Dacă aș fi avocat, aș spune, nu cunosc subiectul, trebuie să mi se aducă la cunoștiință tot subiectul. Eu doresc, în continuare, ca Steaua să fie Steaua, indiferent de culoare, și să se dea Cezarului ce-i al Cezarului, ca să spun așa. Cine a avut grijă de Steaua să primească ceea ce trebuie și să vedem iar stadioanele pline.
Mai mergeți la meciurile Stelei?
Sigur că da. Am mers împreună cu copiii mei, iar în urmă cu câteva luni am fost împreună cu Marcel Iureș, fiind invitați de Vali Argăseală. Și pentru că suntem în perioada sărbătorilor de iarnă, aș vrea să-i spun “La Mulți Ani!” lui Gigi Becali, cel care a făcut un gest frumos în prejma zilei mele de naștere, invitându-mă acum câţiva ani la meciul dintre Steaua și Twente.