Comentează“Tatăl meu a fost ceferist şi s-a aflat, în 1923, printre membrii fondatori ai clubului CFR Bucureşti, viitorul Rapid, cu un an înainte de naşterea mea. Prima palmă din viaţa mea mi-a dat-o la finala Cupei din 1935, când m-am bucurat la un gol înscris de Ripensia Timişoara în poarta Rapidului: “Paradoxal, deşi tata era rapidist, eu am ţinut întotdeauna cu echipele din Timişoara. După ce Ripensia s-a desfiinţat, la sfârşitul anilor ‘40, am devenit suporter al lui Poli Timişoara, cu care ţin şi azi. Personal, mi-a plăcut Dobrin, care era un geniu, peste Hagi. Era perioada artistică, nu violenţa de azi”, a declarat actorul.
Ion Lucian mărtusiseşte că urmăreşte meciurile din campionatul Angliei, pentu că sunt “spectaculoase ca o coridă”. Maestrul recunoaşte că, în tinereţe, a fost un pasionat al sportului: “Am făcut echitaţie, sărituri peste obstacole, până la 140 de centimetri înălţime. Am fost legitimat la baschet, la Sportul Studenţesc, am practicat şi rugby, iar de nenumărate ori am mers cu lotul naţional de ciclism la antrenamente. Mi-a plăcut şi tenisul, jucând în Campionatul Naţional, atunci când aveam peste 30 de ani, sau împreună cu prietenul Radu Beligan”.