Libertatea: Domnule Iureș vă place sportul?
Marcel Iureș: Două sporturi mi-au plăcut tare mult: atletismul şi voleiul. În tinereţe, chiar m-am antrenat pentru problele de 400 de metri şi de 800 de metri. Voleiul a fost iarăşi un sport pe care l-am practicat cu plăcere. Eram elev la Liceul “Fraţii Buzeşti” din Craiova.
Cum aţi ajuns la atletism?
Fiind înalt, aveam fuleul mare. Făceam paşi mari, lungi, dar nu aveam rezistenţă.
Fotbalul vă pasionează? Aveţi o echipă de suflet?
Având legatură cu Craiova, echipa mea de suflet este ”Ştiinţa”, adică Universitatea Craiova.
Mergeaţi la meciurile Universităţii?
Nu prea aveam timp, pentru că îmi plăcea să citesc.
În fotbalul românesc lipseşte răbdarea
Dar sunt convins că perioada de glorie a echipei nu o puteţi uita.
Cu siguranţă. I-am urmărit pe Balaci, pe Cămătaru, pe Cârţu. I-am văzut jucând pe toţi. Mergeam pe stadion, la meciurile internaţionale. Era o atmosferă înălţătoare.
În prezent urmăriţi fenomenul fotbalistic?
Îmi place orice meci care are un anumit nivel.
Este CS Universitatea Craiova continuatoarea Craiovei Maxima?
Asta rămâne de văzut. Ei fac eforturi să reînnoade sentimental, mental, ceea ce a fost Universitatea Craiova. În trecut, marea echipă a Universităţii Craiova era alimentată cu talente provenite din echipele care activau în mediul rural în zona Olteniei. Echipe care activau până la categoria “Onoare”. Erau cupe săteşti, comunale, judeţene. Competiţii unde au fost descoperiţi jucători foarte talentaţi.
Ce nu vă place la fotbalul românesc de astăzi?
În afara lui Gică Hagi şi a lui Gică Popescu, oameni care au investit în fotbal, în descoperirea şi creşterea unor talente, fotbalul a ajuns pe mâna unor tipi care vor întâi parale şi abia apoi să crească aluatul. Nu are nimeni răbdare.
Aţi amintit de Gică Popescu. Este logică trimiterea lui după gratii?
Din pacate, de foarte puţine ori logica are legătură cu dreptatea. Cred că Gică Popescu nu merita să fie trimis după gratii.
CARIERA FABULOASĂ A LUI MARCEL IUREȘ
Marcel Iureş este singurul actor român care a reuşit la Hollywood. Cariera sa ar fi putut fi mult mai bogată, dacă ar fi acceptat să se mute în Los Angeles. El însă a vrut să-şi păstreze o oarecare libertate, să realizeze şi alte proiecte pe plan artistic şi să nu fie neapărat un sclav al banilor. Totuşi, a lucrat împreună cu staruri hollywoodiene pe care alţi colegi de-ai săi le văd doar în filme. Tom Cruise, Nicole Kidman, George Clooney, Bruce Willis, Daniel Craig, Colin Farrell, Sienna Miller, Johnny Depp, Orlando Bloom şi lista ar putea continua. Paradoxul este că Marcel Iureş a început să fie mai cunoscut şi în ţară după apariţiile în producţiile străine. Pentru că, deşi are un talent uriaş, îi lipsesc, deocamdată, rolurile memorabile în cinematografia românească.
Goal! (2005)
În 2005 a apărut pelicula ”Goal”, în care Iureș are parte de un rol în aparenţă lejer, dar actorul mărturisea că nu a fost deloc aşa. Nevoit să interpreteze un antrenor din fotbalul britanic (complet diferit ca atitudine mentalitate faţă de antrenorul român), Marcel Iureş a fost nevoit să facă o muncă de documentare, neavând o atracţie faţă de fotbal în general. Astfel, el a urmărit reacţiile principalilor antrenori din prima ligă engleză şi le-a însuşit şi le-a adus pe ecran, dar într-o manieră proprie.