“Inainte eram ca un bolid Ferrari. Acum sunt o masina obisnuita”

Reporter: Cum e la doi ani de la accident? Hermann Maier: Foarte bine. Am incredere in fortele mele, simt ca pot reveni la nivel inalt. Acum un an, miscarile mele erau stangace, parca ma suiam prima data pe schiuri. Am reusit sa nu mai am teama de necunoscut, dar inca sunt momente in care ceva devine incert. Oricum, este un mare pas inainte. Ce obiective ai pentru acest an? E greu sa-mi stabilesc ceva clar, cand nu stiu ce urmeaza pentru mine. Acum un an am fost surprins sa vad ca pot schia din nou, pentru ca nimic nu a mers ca lumea in lunile de dupa accident. Piciorul nu e refacut complet incat sa pot spune ca pot trece iarna fara probleme. Si trebuie sa ma feresc de vreun accident in concursuri. Trebuia s-o iau treptat, pas cu pas. Mizezi tot “urias”? Mi-ar placea, pentru ca in trecut eram foarte bine pregatit pentru aceasta proba. Pe de alta parte, e cea mai dificila specialitate din schiul alpin. Trebuie sa recunosc ca SuperG (n.r. slalomul superurias) e proba care mi se potriveste cel mai bine si e cea mai usoara de abordat la stadiul meu actual de recuperare fizica (n.r. in actualul sezon, Maier a castigat un SuperG si o coborare). Sper ca pana la finalul stagiunii sa recuperez handicapul fata de ceilalti specialisti de la “urias”. Cine ramane principalul contracandidat? Eberharter e unul din cei mai completi schiori. Nu conteaza forma lui, depinde de cum ma simt eu, trebuie sa revin la forma dinaintea accidentului. Eram asemenea unui bolid Ferrari, iar acum sunt o masina obisnuita. Stefan are presiunea care apasa asupra castigatorului Cupei Mondiale si trebuie sa forteze. Cum a fost pregatirea din Noua Zeelanda? Timp de trei luni, a fost interesant sa ma antrenez in-tr-un climat de iarna in timp ce Europa trecea prin valul de calduri toride. La inceput a fost mai cald, ceea ce mi-a permis sa-mi efectuez pregatirea fizica in aer liber si sa merg foarte mult cu bicicleta pe teren accidentat. Am crescut ritmul progresiv, pentru ca-mi doream foarte mult sa vad care este rezultatul la primul contact cu zapada. Cum a fost prima cursa de dupa accident? La Adelboden, veneam dupa patru zile de antrenamente draconice. Am mers acolo cu dorinta de a castiga, dar trebuia sa beneficiez si de un pic de noroc. Insa pista a fost inghetata, ceea ce nu-mi convenea de nici un fel. Fara vreun antrenament pe gheata, a trebuit sa incerc un timp excelent, la nivel cu cei care erau deja in mijlocul sezonului. Ultima parte a traseului a fost ca o tortura. Recunosc un lucru: nu eram suficient pregatit pentru a trece peste socul psihologic si cel al durerii. Cum a fost victoria de la Kitzbuhel? Sincer? Unul din cele mai pretioase cadouri primite. Nici in cele mai frumoase vise ale mele nu credeam ca voi castiga dupa numai trei curse de la comeback. Acest succes este la egalitate dupa titlul olimpic de la Nagano, cel de la SuperG, reusit la doar cateva zile dupa accidentul teribil de la coborare. Medalia castigata la Mondialele de la St. Moritz... Ceva fabulos. Am plecat spre Elvetia cu mare incredere. Participarea a fost o recompensa pentru efortul depus. Mizam pe o reusita la superurias, dar am avut o lipsa de experienta pentru ca nu mai schiasem pe acea partie. La final, a trebuit sa ma multumesc cu medalia de argint, ceva cu totul special, pentru cate curse aveam in cont dupa accident. Care sunt cele mai frumoase amintiri? Multe: prima victorie in Cupa Mondiala la Garmisch-Partenkirchen (1997), medalia de aur de la Nagano dupa acel accident cumplit (n.r. la coborare, a ratat un viraj si a sarit peste plasele de protectie). Apoi prima Cupa Mondiala (la general) castigata, alte cateva din motive personale... Ca de exemplu, cea cand am fost descalificat pentru ca mi-am scos unul din schiuri inainte de trecerea celei de-a doua linii. Cum a fost participarea la Turul Frantei, la ciclism (n.r. a deschis prologul de la Paris)? Cu o mica problema: timpul scurt pentru pregatire. Totul s-a decis la Praga, in Saptamana Olimpica. Este o mare diferenta intre o bicicleta normala sau una ergonometrica si o bicicleta de contratimp. Daca aveam mai mult timp sa lucrez la pozitia de pedalat, cred ca reuseam un timp mai bun. Pana la urma, clasarea a contat mai putin, importanta a fost participarea la un eveniment de o asemenea importanta.