Libertatatea: Anul trecut oscilai între a renunţa sau a continua să practici judo-ul. Care e situaţia acum?
Alina Dumitru: Atunci, când afirmam acest lucru am avut o cădere. Mă gândeam că pot face şi altceva. Erau prea mulţi ani de sacrificii, multă muncă, totul pentru marea performanţă. Dar mi-am dat seama că mai pot continua şi ar fi păcat să renunţ, chiar dacă voi deveni sau nu campioană mondială. Visul cel mare mi s-a îndeplinit în judo: am cucerit aurul la Olimpiadă. De aceea mă consider mulţumită cu ce am realizat până acum.
După ultima ediţie a Mondialelor a fost o mare dezamăgire pentru tine că ai cucerit doar bronzul?
Pot să spun că da. Mă simţeam foarte bine pregătită, dar, din cauza unei zile mai puţin bune am ratat acea şansă a medaliei de aur.
Ce te-a determinat să continui?
Am stat de vorbă cu domnul Bercean, antrenorul meu, cu părinţii mei, care m-au sfătuit să merg departe. Atunci am spus că, dacă mă ţin puterile, merg mai departe. Dacă nu, mă retrag. Voi lua decizia dacă să particip la Jocurile Olimpice din 2012, după Campionatul Mondial de la Paris, din luna august.
A crescut concurenţa în judo, ţinând cont că la fiecare categorie concurează acum câte două sportive din aceeaşi ţară?
E mai greu faţă de trecut. Te gândeşti că scapi de o adversară puternică dintr-o anumită ţară, dar şi colega ei, cu care te poţi întâlni în competiţie într-o fază superioară poate fi la fel de puternică.
Care ar fi principalul motiv pentru care i-ai sfătui pe părinţi să-şi dea copiii la judo?
Judo este un sport care te ajută să te dezvolţi bine, te ordonează în viaţă şi te ajută să capeţi o anumită educaţie. Eu i-aş sfătui pe toţi părinţii să-şi îndrume copiii către sport, în general, şi către judo, în special.