Michael Sela vorbește fluent limba română, chiar dacă a părăsit defintiv țara noastră, împreună cu soția, Anca, în 1970. „Niciun etnic evreu nu ar fi părăsit România, dacă nu exista sistemul comunist. Nouă, comuniștii ne-au luat tot. Aveam în Petroșani o casă cu zece camere, un restaurant, iar unchiul meu deținea o brutărie. Toate au fost naționalizate”, ne-a explicat Michael, care și-a schimbat numele din Sălăjean în Sela, pentru a fi mai ușor de pronunțat în Israel.
Stabiliți în Țara Sfântă cu ajutorul guvernul israelian, Anca și Michael Sela au început o viață nouă. ”Avem doi băieți. Cel mare a făcut și el tenis, dar, doar așa, ca hobby. Dudi însă a atins marea performanță. Îmi aduc aminte că îl duceam cu noi la terenul de tenis încă de la vârsta de un an. Eu jucam tenis în tinerețe și îl țineam acolo, în cărucior lângă teren”, a povestit, pentru Libertatea, tatăl lui Dudi. Investiția pe care a făcut-o în formarea ca sportiv a băiatului său este una uriașă. Depășește suma de 300.000 de dolari. ”Chiar dacă am făcut eforturi mari a meritat”, a precizat Michael Sela, care-și va însoți băiatul la meciul de Cupa Davis contra România, care va avea loc la Sibiu, în perioada 6-8 martie.
„Dudi nu vorbeşte româneşte”
Cum programul lui Dudi este unul foarte încărcat acesta nu a avut încă timp pentru a vizita Petroșaniul orașul de suflet al părinților săi. ”Dudi nu vorbește românește. Știe, în schimb, toate înjurăturile în limba română. Asta așa, ca să știe cine îl vorbește ”de bine””; ne-a spus, râzând, Sela senior. Acesta ne-a mai destăinuit că, după ce se va retrage din tenis, Dudi intenționează să achiziționeze o casă în România și să se dedice afacerilor imobiliare. În ceea ce privește capitolul gastronomic, Michael este bucătarul casei, el preparându-i fiului său diferite rețete tradiționale românești. ”Lui Dudi îi plac la nebunie sarmalele. Chiar mi-a spus că, acum , când va veni la Sibiu cu echipa Israelului, va dori să mănânce o porție zdravănă de sarmale”.
Amintiri dureroase din comunism
Michael Sela nu poate uita anii grei ai comunismului, care au biciut România atâta timp. ”În anii 80 am revenit în țară, în vizită. Am mers la Petroșani pentru a-mi revedea prietenii. Mulți dintre ei nu mai erau în viață. Îmi aduc aminte că atunci am vrut să cumpăr un kilogram de carne pentru un bun amic. Eram gata să dau și 30 de dolari pentru un kilogram. Nu am am reușit să găsesc. Era cumplit. România a scăpat de un coșmar”, și-a reamintit cu tristețe Sela senior.