ComenteazăCâştigător al Balonului de Aur în 1957 şi 1959, Alfredo Di Stefano a încetat din viaţă la vîrsta de 88 de ani. În urmă cu 48 de ani, argentinianul a fost în două rânduri la Braşov, cu Espanyol Barcelona. ”Pentru mine a fost o onoare că am putut juca contra unui gigant al fotbalului“, spune Nicolae Pescaru, iar Casaba Györffy nu uită că Di Stefano a insistat ca braşoveanul să rămînă la Barcelona! Materialul INTEGRAL poate fi citit AICI, în ediția de azi a monitorulexpres.ro.
În plină desfăşurare a Mondialului din Brazilia, fotbalul a primit o lovitură teribilă. Legendarul Alfredo Di Stefano a încetat din viaţă, pe 7 iulie, la 88 de ani, pe patul unui spital din Madrid în urma unui infarct. Nu puţini spun că argentinianul a fost peste Maradona sau Pele.
A fost de două ori la Braşov!
În urmă cu 48 de ani, braşovenii au avut ocazia să-l vadă pe viu de marele Alfredo Di Stefano. Poate cel mai mare jucător care a putut fi văzut la Braşov. Avea 40 de ani, era la apusul carierei de jucător şi evolua în tricoul lui Espanyol Barcelona.
1966. Ianuarie. ”Steagul Roşu“ se prezenta la Barcelona pentru meciul tur cu Espanyol contând pentru optimile Cupei Oraşelor Târguri, actuala Europa League. Catalanii, cu marele Alfredo Di Stefano integralist, s-au impus cu 3-1. A fost meciul în care Csaba Györffy (foto) debuta în tricoul „stegarilor“: Cum să uit un asemenea meci. Chiar dacă am pierdut, dar am jucat bine. Espanyol avea echipă bună, Di Stefano era peste tot pe teren, dar nici noi nu am fost mai prejos. Îi aveam pe Pescaru, pe Adamache, pe Ivăncescu, pe Campo…“.
”Mi-a dat 100 $ și un bilet cu trei numere de telefon «Când te hotărăşti ne suni. În 24 de ore noi ne ocupăm de tot şi ajungi la Barcelona»”.
Di Stefano a rămas impresionat de jocul ”stegarilor“, iar seara târziu, a încercat să-l convingă pe Györffy să rămînă la Barcelona. ”Nu pot să uit că la banchetul organizat după meci, seara, la hotel, Alfredo Di Stefano a venit la masa mea. Am rămas surprins. Eu eram un puşti plecat din Târgu Secuiesc să cuceresc lumea. Di Stefano a venit împreună cu Zoltan Czibor, care era în staff-ul echipei spaniole. Pentru că nu ştiu să vorbesc spaniola, Czibor a făcut traducerea în ungureşte şi mi-a spus că Di Stefano vrea ca eu să rămîn la Barcelona. Mi-a şi dat 100 de dolari şi un bilet cu trei numere de telefon.
«Când te hotărăşti ne suni. În 24 de ore noi ne ocupăm de tot şi ajungi la Barcelona». Am crezut că glumeşte. Cum, eu, un puşti la acea vreme, să joc la Espanyol? Aveam familia în ţară. Nu puteam pleca pentru că ştiu sigur că ar fi avut mult de suferit!“, îşi aminteşte „nea Buţi“, cel care astăzi împlineşte 71 de ani. „Am văzut la ştiri că a murit Di Stefano. Pe terenul de joc m-am întîlnit cu mulţi jucători de valoare, dar el avea ceva special. Era un geniu. Un mare, mare jucător. Dumnezeu să-l ierte!“.
Di Stefano, învins la Braşov!
16 februarie 1966. Braşovul vibra în aşteptarea revanşei. Trecut prin multe bătălii, Alfredo Di Stefano îşi avertiza colegii că vor avea viaţă grea la Braşov.”Sunt sigur că jucătorii de la «Bandera Roja» (n.r. – Steagul Roşu) vor lupta pentru o victorie la o diferenţă mai mare de două goluri, care să le dea posibilitatea să-şi continue cursa spre partea finală a competiţiei. Este posibil un al treilea joc“, declara argentinianul la sosirea catalanilor la Bucureşti. Împinşi din spate de peste 15.000 de suporteri fanatici care au umplut pînă la refuz tribunele Stadionului „Tractorul“, ”stegarii“ au reuşit un meci de poveste şi o victorie incredibilă: 4-2, cu golurile lui Pescaru, Ivăncescu (2) şi Goran. Marele Di Stefano părăsea învins Braşovul.
Pescaru versus Di Stefano
Conform regulamentului de la acea vreme era nevoie de un al treilea joc care să decidă echipa calificată în faza următoare a competiţiei. Epuizaţi după un meci nebun, jucătorii celor două echipe au aşteptat cu sufletul la gură tragerea la sorţi privind locul de disputare al meciului trei. Culmea, atât ”stegarii“, cât şi catalanii îşi doreau ca meciul să se joace la Barcelona. Nicolae Campo, căpitanul ”stegarilor“, a fost cel care a cîştigat tragerea la sorţi, spre disperarea celorlalţi jucători braşoveni. ”Chiar vroiam să jucăm la Barcelona meciul trei în nocturnă. La Braşov era iarnă, iar terenul era impracticabil. Ce înjurături şi-a auzit atunci Campo…“, îşi aminteşte ”nea Buţi“ momentul tragerii la sorţi.
Barajul s-a disputat pe 2 martie, la Braşov, iar spaniolii s-au impus cu 1-0 prin golul lui Cayetano Re Ramirez, împrumutat pentru acest meci de la concitadina FC Barcelona! ”Di Stefano a fost adversarul meu direct în primele două meciuri, pentru că în meciul trei nu a fost folosit din cauza terenului impracticabil. Pot spune că era un fotbalist complet, nu am mai văzut pînă acum unul ca el. Pentru mine a fost o onoare că am putut juca contra unui gigant al fotbalului. Chiar dacă era la apusul carierei se vedea că are clasă. Spaniolii nu au vrut să rişte o accidentare, astfel că au decis ca argentinianul să nu joace în meciul trei. Di Stefano a venit la Braşov, dar a stat în tribună în ultimul meci. Ne-a lăsat amintiri fantastice, atît mie, cît şi colegilor. Odihneşte-te în pace!“, a spus Nicolae Pescaru (foto).
”Stegarii“ au murit frumos, iar amintirile cu duelurile cu marele Di Stefano vor dăinui. Argentinianul va rămâne pentru totdeauna şi în inimile braşovenilor.