„Oracolul de la Bălcești”, „Corleone” sau „Mitică de la Ligă”. Așa este cunoscut Dumitru Dragomir, fostul președinte al LPF. Acesta a fost fost invitatul emisiunii „Prietenii lui Ovidiu”, de pe GSP.RO, și a povestit momente tulburătoare din copilărie. E mult spus copilărie, după cum însuși Dragomir recunoaște.
N-am avut copilărie! Eram un copil de la țară. Săraci! Săraci, dar aveam o vacă de lapte, 20-30 de găini și porc.
Dumitru Dragomir:
„Mă sculam când se lumina, hrăneam vacile, plecam să culeg mâncare pentru gâște și rațe. Frunzele de floarea-soarelui le tocam și le amestecam cu tărâțe. Apoi plecam cu vacile la câmp, veneam la ora 1 acasă și eram singur, nu era nimeni. Îmi puneam o lingură de untură, cu două, trei ouă și cu mămăligă. După ce mâncam, plecam iar cu vacile”, recunoaște.
„Am plecat de sărăcie și de muncă, nu neapărat de bătăile lui tata”
Fostul oficial al fotbalului de la noi nu uită nici acum, la 75 de ani, bătăile pe care le încasa de la tatăl său: „Niciodată nu mă bătea degeaba. Făceam toate prostiile din lumea asta. Până la 15 ani, când am plecat de acasă. Am plecat de sărăcie și de muncă, nu neapărat de bătăile lui tata. Dacă greșeam cu ceva îmi dădea biciuști peste picioare Acum am realizat că el voia de la mine să fiu un copil cinstit, nu admitea să iau un strugure din via altuia sau o cireașă de la cineva”.
Iar plecarea din casa părintească e un reper pe care „Corleone” n-are cum să-l uite nici acum: „Am anunțat-o pe mama. Mi-a dat cinci lei, după ce vânduse niște ouă! Cinci lei în buzunar, cam patru savarine. Și-am plecat la Craiova, fără să am nimic asigurat sau să știu pe cineva”.
De la Bălcești până în „capitala” Băniei erau cam 40 de kilometri. Pe care Dragomir i-a parcurs în mare parte pe jos. Iar odată ajunsă în Craiova s-a oprit în piață. În căutarea unui viitor mai bun.
„Descărcam lubenițe prin piețe! Acolo și dormeam, pe lubenițe în piață. Pe la câte unul care venea cu lubenițele de la Dăbuleni. Descărcam câte două remorci și dormeam acolo. Nu cunoșteam pe nimeni, am plecat doar cu gândul să muncesc. Tata a venit după mine după vreo două luni, m-a găsit și m-a luat cu frumosul să vin acasă. Atunci a zis că trebuie să mă înscriu la o școală”, spune Dragomir.
„Eu nu știam să mănânc. Luam cu mâinile, de unde furculiță la Bălcești?!”
Iar „norocul vieții mele” a fost că a ajuns la Făgăraș. În inima Ardealului. „Când m-am dus acolo cu călcâiele… Aveam crescătorie de furnici și de greieri în călcâie. Aveam niște crăpături în călcâie de băgai degetul! Aveam picioarele negre. Când m-a văzut profesorul Țiței, unul dintre mari handbaliști ai țării… Doamne! «Ce-i cu tine, bă băiatule, ești sălbatic?!». Eu nu știam să mănânc. Luam cu mâinile, de unde furculiță la Bălcești?! Luam mămăliga cu mâna și-o băgam direct în gură. Eram un țăran autentic! M-am cizelat acolo”, a mai povestit Dumitru Dragomir.
Odată cu școala făcută acolo a pornit și drumul fotbalistului Dumitru Dragomir. Mai întâi la juniorii celor de la Nitramonia Făgăraș, apoi la Universitatea Craiova. Debutul a seniori s-a consemnat în 1967, la Chimia Râmnicu Vâlcea. Cariera de fotbalist s-a oprit brusc, chiar „dacă avea calități, nu și talent”. Rând pe rând a urcat în grad. A fost vicepreședinte, apoi președinte Chimia Râmnicu Vâlcea.
Timp de zece ani a trecut prin birourile de conducere al echipelor Viitorul Scornicești și FCM Brașov, pentru ca între 1987 și 1989 să conducă echipa de fotbal a Miliției, Victoria București, desființată imediat după Revoluție, atunci când a și fost arestat timp de 7 luni de zile, pentru abuz în serviciu.
În 1992 e ales vicepreședinte al Ligii Profesioniste de Fotbal, ca din 1996, timp de 18 ani să fie șeful Ligii din România. A fost reales în 2000 și 2005, doar în 2013 pierde alegerile în fața lui Gino Iorgulescu, actualul președinte al LPF.