Originar din Arad, actualul președinte de imagine al celor de la FCSB poveștește evenimentele la care a fost martor acum 30 de ani. ”În 1989, eram vicepreşedinte-jucător la Vagonul Arad. După evenimentele de la Timişoara, de pe 16 decembrie, şi la Arad au avut loc mişcări de stradă mai devreme decât la Bucureşti. Am plecat de acasă şi m-am dus la mitingul anti-comunism. Nu mi-a fost deloc frică! Cum să-mi fie? Pe 21 noi aflaserăm că Ceauşescu a căzut, am cântat la miting alături de alţi arădeni. Era o bucurie în piață, dar când am ajuns acasă l-am văzut pe Ceauşescu tot în funcţie. Atunci mi-am zis: «Sunt terminat, voi ajunge la puşcărie că Ceauşescu n-a căzut!». Dar până la urmă a fost bine!”, spune legenda stelistă.
A tăiat lumânări pentru arădeni
Acesta mai povestește: ”Acum 30 de ani eu aveam un prieten la o mănăstire de la periferia Aradului, iar Maica Stareţă ne-a făcut slujbă şi aveam 3.000 de lei din prima de joc, cu care am cumpărat lumânări şi le-am împărţit oamenilor din piaţă. Aveam un clește și tăiam lumânările în două pentru ca tot mai mulți oameni să poată primi lumânări. După ce le-au aprins, s-a luminat dintr-o dată piaţa şi am mai prins curaj! Nu mi-a fost teamă să plec de acasă, să mă duc la mitingul din Arad şi să strig împotriva lui Ceauşescu! Aradul a fost al doilea oraș după Timișoara care s-a ridicat împotriva regimului! Maica Stareță se ruga să nu fie vărsare de sânge. Apoi, aproape două luni și jumătate m-am ocupat la primăria din Arad de toate ajutoarele care intrau în ţară prin vămile Aradului şi noi decideam. Dirijam vagoanele spre oraşele din ţară, nici nu ştiam ce erau în ele!”.
Helmuth Duckadam, coordonator la primărie
Un militar din Arad, coleg cu Duckadam în 1989, vine cu detalii despe ”Eroul de la Sevilla” și implicarea lui în Revoluție: ”În decembrie ’89 eram în Armată, militar în termen la Arad. În perioada cuprinsă între 21 decembrie 1989 și 7 ianuarie 1990 am făcut de pază la sediul Primăriei Arad (noaptea), iar în timpul zilei ajutam la descărcarea tirurilor cu ajutoare ce veneau în ţară și încărcarea altor camioane ce plecau spre spitale și alte așezăminte de acest fel. Activitatea noastră, a grupului de militari din care făceam parte, era coordonată de Helmuth Duckadam. A fost o onoare pentru mine să îl cunosc, să-i strâng mâna și să lucrez cu «Eroul de la Sevilla»! El chiar s-a implicat în evenimentele din decembrie 1989!”.
Dintre oamenii care azi se dau mari la televizor şi vorbesc de Revoluţie, puţini au fost în stradă. Atunci au ieșit oamenii simpli, doar nu credeţi că au ieşit pe străzi doctori, avocaţi, procurori şi contabili. Ăia simpli au ieşit în stradă şi alţii au ajuns milionarii şi miliardarii ţării
Helmuth Duckadam
30 de ani și 8 luni avea Helmut Duckadam în decembrie 1989, dată la care era jucător activ, dar și vicepreședinte la Vagonul Arad
Are legitimație de Revoluționar!
Certificatul are numărul 104, deși în România sunt peste 21.000 de revoluţionari recunoscuţi. Poartă ștampila Parlamentului României și a Comisiei Parlamentare a Revoluţionarilor din 1989, iar titlul care i s-a conferit fostului mare portar e ”Luptător pentru victoria Revoluției Române din Decembrie 1989, luptător remarcat prin fapte deosebite”. Mai mult, în martie 2016, preşedintele Klaus Iohannis a semnat un decret privind conferirea titlului de ”Luptător pentru Revoluţia Română – Luptător cu Rol Determinant” printre care fostul portar Helmuth Duckadam.