ComenteazăStelista Andreea Chițu (27 de ani) va pregăti participarea la Campionatul Mondial de judo în Spania și la Poiana Brașov. Sportiva născută în Bolintin Vale a urcat pe locul 2 în ierarhia mondială a categoriei 52 kg.
Libertatea: Felicitari pentru medalia de aur! Ai făcut un concurs reușit. Se putea mai mult?
Andreea Chițu (râde): Cred că nu… Este mulțumitor ce am obținut. Mulțumitor… Mai mult decât mulțumitor. Sunt bucuroasă că am reușit să urc pe prima treaptă a podiumului. Că a fost o perioadă destul de încărcată. Cu multe antrenamente. Cu multe competiții. Și noi, ca echipă, am reușit să ne atingem obiectivul.
Comparativ cu Londra, cu Jocurile Olimpice, cum vezi această competiție?
Cred că m-am maturizat. Și cred că ce s-a întâmplat la Londra m-a făcut să fiu sportiva care sunt azi. Să nu renunț până în ultima clipă și să-mi doresc până la capăt să ating ceea ce îmi doresc. Londra a fost o lecție valoroasă.
Și dureroasă (n.r. – a fost învinsă în ”16”-imi în ultimele secunde)?
Valoroasă și dureroasă. Acum realizez că mi-a făcut și mult bine. Nu numai că mi-a provocat durere.
Crede că judo-ul are viitor la noi
Voi, la judo, sunteți un grup de sportive valoroase care continuați ceea ce a făcut înainte Alina Dumitru. Ce proiecte aveți pe termen scurt?
Tot staff-ul, toată echipa se concentrează pe Rio 2016. Toți luptăm pentru același vis. Să atingem obiectivul de a lua o medalie și, de ce nu, mai multe medalii la Jocurile Olimpice. Avem niște modele care ne-au ambiționat. Ne-au impulsionat și ne-au arătat cum trebuie să muncim, cum trebuie să luăm fiecare competiție în parte. Și datorită lor, a antrenorilor suntem unde suntem azi.
În colectivul tehnic este și Simona Richter, care a obținut rezultate bune.
Da. Este medaliată la Jocurile Olimpice. Și de la dânsa învățăm foarte multe lucruri.
La Baku, România a luat medalii de aur la sporturi de combativitate, scrima și judo. Care e explicația?
Cred că noi românii suntem niște luptători. Ne pricepem foarte bine la lucrul acesta. Să luptăm.
Pe categoria ta se mai putea lua o medalie. A fost și neșansă?
Și de neșansă. Și probabil că și lipsa de experiență pentru că Larisa Florian are doar 19 ani și mai trebuie să aibă niște competiții. Pentru ca să capete experiență. Avem un viitor. Suntem încrezători că judo-ul românesc va avea continuitate chiar după retragerea anumitor sportivi.
Unde vei sărbători victoria? Acasă, cu ai tăi?
Da. Voi merge câteva zile alături de familie. Și apoi vom avea un stagiu de zece zile în Spania. În fiecare an participăm acolo. Este un stagiu destul de puternic. Și apoi în Poiana Brașov pnetru Campionatele Mondiale.
Mai sunt etape de Cupa Mondială?
Mai avem o competiție în care să vedem ce mai avem de lucrat.
Alina Dumitru îi este exemplu
Ești numărul 2 în lume pe categoria ta. Contează și pentru Rio?
Da. Acum am urcat în clasament. Da, contează. Pe categoria mea de greutate am o adversară foarte puternică. Nu imposibil de învins, dar cu foarte puține înfrângeri. Este din Kosovo (n.r. – Majlinda Kelmendi). Va fi un meci interesant cu ea la Mondiale. La Baku n-a fost fiindcă a fost accidentată. Este operată de ligamente.
Știu că și Alina Dumitru la Jocurile Olimpice de la Beijing a învins o japoneză fără înfrângere până atunci.
Da. Deci nimic nu este imposibil. Avem un exemplu de la noi din țară, din ogradă ca să spun așa. Că se poate.